Istoria hârtiei igienice

Obiectul de igienă indispensabil acum a fost inventat în anul 1391 în China pentru a fi utilizat de Împărat, în timp ce în alte regiuni se foloseau substituenți luați direct din natură, cum ar fi frunzele și cochiliie de scoici.

În Hawaii se foloseau nucile de cocos, eschimoșii utilizau zăpada, francezii – lâna, în timp ce romanii au creat un instrument mai complex: un burete îmbibat cu apă sărată atașat la capătul unui băț.

Până la sfârșitul anului 1800 americanii utilizau în scopul igienei personale materialele pe care le citiseră; lorzii britanici utilizau de asemnea paginile cărților citite. Almanhul Fermierilor era prevăzut cu o gaură astfel încât să poată fi atârnat, iar paginile să poată fi rupte cu ușurință. Nu este clar dacă acesta este motivul pentru care și în ziua de azi americanii iau la baie ceva de citit

În anul 1857, Joseph Gayetty vinde prima rolă de hârtie igienică făcută într-o fabrică, iar în 1942 apare hârtia cu două straturi. În America a existat chiar și o criză a hârtiei igienice în anul 1973, când, în urma unor glume făcute de comediantul Johnny Carson referitoare la rezerva națională prea mică de hârtie igienică, oamenii au golit rafturile magazinelor, epuizând stocurile calculate pentru consum normal.