Istoria banilor: de la reforma monetară britanică la crizele financiare ale secolului XX

Elizabeth I începe în 1560 o reformă monetară menită să curețe sistemul de multele tipuri de monede care circulau. Acțiunea s-a derulat sub supravegherea lui Thomas Gresham, care a devenit celebru atât printr-o lege (“Moneda rea alungă din circulație moneda bună”), cât și prin faptul că a întemeiat bursa londoneză – Royal Exchange. Apar tot mai multe bănci (Amsterdam, Bank of Middelburg, Hamburg Girobank, Bank of Nuremburg) dar și companii importante – London East India, Dutch East India, Dutch West India, și în general este o perioadă de efervescență care premite aurarilor britanici să evolueze în bancheri. De altfel certificatele de depozit emise de aceștia capătă, după 1600, putere de circulație, fiind acceptate și recunoscute în tranzacțiile comerciale. 

Poate un anacronism (pentru acea vreme) sau poate nu: tutunul devine monedă în Virginia! Tot în coloniile americane mai are loc o premieră, pentru că în 1690, Massachusetts Bay emite în mod oficial bani de hârtie, folosiți pentru a-i plăti pe soldații care au efectuat o expediție în Quebec.
În 1694 și 1695 sunt fondate Bank of England și respectiv Bank of Scotland. În 1698 monedele mai reprezentau mai puțin de jumătate din banii aflați în circulație în Anglia, restul fiind hârtii de valoare. Au loc și falimente spectaculoase – Darien Company în Scoția, a cărei cădere a grăbit unirea cu Anglia în 1707, Mississippi Company și South Sea Company,  două companii care au încercat să speculeze bogățiile Amercii și ale Indiilor, dar care au eșuat.

Benjamin Franklin nu s-a mulțumit să dea lumii paratrăsnetul, pentru că în 1729 scrie “Modest Enquiry into the Nature and Necessity of a Paper Currency”, operă care îi asigură un contract cu Pennsylvania Land Bank pentru o emisiune de hârtii de valoare.

Mai târziu, Franklin nu a convins Parlamentul britanic să permită americanilor să folosescă banii de hârtie. Franklin și-a găsit un susținător în persoana lui Adam Smith, care în “Averea națiunilor” vorbește despre beneficiile banilor de hârtie. Și nu numai….

Pentru că pe bătrânul continent începuse revoluția industrială și nebunia capitalismului modern: căi ferate, mașini cu aburi, fabrici și nori de fum, revoluția americană, crize bancare, dezvoltări fără precedent și eșecuri răsunătoare, inflație și dispute economice și politice, totul pe fondul sonor al clinchetului banilor. În perioada 1860 – 1921, numărul băncilor americane a crescut de 19 ori, ajungând la 30.000.

Economistul american John Kenneth Galbraith a rezumat secole de dezvoltare monetară în câteva cuvinte: “Banii sunt o creație unică. Sunt egali cu dragostea, fiind cea mai mare sursă de bucurie pentru om. Și sunt egali cu moartea prin grijile pe care le iscă”.