Islam vs. Occident - inocența unei lumi furioase

Clipul de promovare a filmului “Inocența musulmanilor” a fost postat pe YouTube cu câteva luni înaintea violențelor, aproape fără a fi băgat în seamă. Înregistrarea a fost, însă, tradusă în arabă și postată de încă două ori în zilele dinaintea datei de 11 septembrie. A fost, de asemenea, promovată de diaspora creștinilor copți din Statele Unite și a atras multe vizualizări înainte de a declanșa demonstrațiile din lumea islamică. Numărul vizionărilor a trecut în prezent de 30 de milioane.

Versiunea tradusă a ajuns prima dată în Egipt, unde a intrat în atenția presei. Televiziunile egiptene au difuzat, chiar, o parte din scenele considerate jignitoare la adresa profetului Mahomed.
Criza cauzată de film vine într-o perioadă extrem de dificilă pentru relațiile Statelor Unite și Europei cu statele islamice, marcată de conflictul din Siria, tensiunile privind Iranul, atacurile cu drone derulate de SUA în Pakistan și Yemen, precum și de transformările profunde produse în mai multe țări de “primăvara arabă”.

Acestea se adaugă ostilității față de intervenția militară în Afganistan și Irak, conflictului israeliano-palestinian și altor conflicte existente la granițele lumii islamice, dar și presiunilor Vestului, directe sau indirecte, asupra stilului de viață musulman.Violențe similare sau de amploare mai redusă au avut loc și în trecut, fie din cauza tentativelor pastorului american Terry Jones de a arde copii ale Coranului, fie a unor caricaturi apărute în publicații occidentale, precum și în urma înregistrărilor video cu tratamentul crud aplicat unor musulmani de către militari americani.

O mare parte din proteste au fost organizate sau incitate de lideri religioși și politici radicali sau au fost deturnate de astfel de persoane. Au existat, însă, și apeluri la calm, precum cel al Marelui Muftiu al Egiptului, Ali Gomaa, care a criticat insultele aduse Islamului, însă a îndemnat musulmanii să nu răspundă unor astfel de incitări. Comentând apariția unor caricaturi într-o publicație franceză, muftiul a spus că acestea arată cât de divergente au devenit lumea occidentală și cea islamică.

Roblema guvernelor eșuate. În multe din statele arabe, amploarea și violența protestelor au fost făcute posibile și alimentate de incapacitatea liderilor politici, fie de a-și exercita autoritatea, precum în Pakistan, fie de a împlini așteptările populației după schimbările de regim din nordul Africii. Demonstrațiile au funcționat și ca o supapă de eliberare a tensiunilor pentru deturnarea atenției de la probleme interne majore, dar și pentru legitimizarea unor conducători.

În țări precum Egipt sau Libia, înlocuirea unor lideri politici autoritari nu a adus prosperitatea și siguranța sperate de o mare parte a populației. În Libia, unde Muammar Gaddafi a fost schimbat cu ajutorul Statelor Unite și al altor state occidentale, protestele au dus la uciderea a patru americani, inclusiv a ambasadorului SUA.În Egipt, Libia, Tunisia, Yemen, Afganistan, Indonezia, Iran, Irak, Sudan, Malaiezia și Nigeria, numeroase persoane au fost ucise sau rănite în urma demonstrațiilor și ciocnirilor cu forțele de ordine. Țintele principale ale protestelor au fost reprezentanțele diplomatice ale SUA sau ale altor state occidentale.

FECTE. În țările musulmane, protestele conduc la consolidarea poziției liderilor conservatori și radicali, precum și a curentului antiamerican. În restul lumii, mai ales în Occident, demonstrațiile masive și violente întăresc extrema dreaptă și percepția privind violența și lipsa de libertăți din lumea musulmană.