Ischia sau insula din coasta paradisului

Joi dimineața, puțin după ora șapte stăteam în portul din Amalfi așteptând vaporul care urma să ne ducă în Ischia. Pe bilet era trecută ora 8:00, dar ceasul arăta deja ora 8:15 și ambarcațiunea nu se zărea nici măcar la orizont. Oficialii din port ridicau din umeri și răspundeau de fiecare dată, aproape mecanic, “O să vină”, fără a oferi alte detalii.

După o săptămână petrecută “în coasta Paradisului” (pe coasta Amalfi) eram deja obișnuiți cu întârzierile, pentru că autobuzele veneau în fiecare zi la altă oră; traficul și stilul de condus al fiecărui șofer aveau un cuvânt important de spus. Mai mult, ne-am dat seama că italienii de aici măsoară timpul și distanțele după un alt sistem. “De aici mai aveți de mers doi kilometri” se putea traduce prin “mai sunt cel puțin 6 km”, iar “e la zece minute de mers pe jos” trebuia interpretat ca “mergeți circa jumătate de oră și sunteți aproape”.

După alte cinci minute de așteptare angajații din port încep să se agite, semn că vasul se apropie. În final, cu jumătate de oră întârziere noi și alte câteva zeci de oameni am pornit la drum. Vaporul a făcut o primă oprire în Positano unde am “cules” alte câteva zeci de turiști. La următorul stop însă, în Capri, vasul s-a golit, din cele peste o sută de persoane doar zece au rămas fideli călătoriei până la final.
Ca să ajungi în Ischia, indiferent de unde vii, ai nevoie de barcă, vapor sau iaht. Aflată la o oră de coasta napoletană, la câteva zeci de minute de Capri și la circa două ore de Amalfi (inima coastei cu același nume), insula de 40 km pătrați pare de la depărtare o masă de pământ nelocuit.

Cu cât vaporul se apropie începi să distingi detaliile: case, castele, vegetație. La o privire mai atentă casele încep să prindă culoare, iar golfurile devin adevărate parcări de iahturi, care rivalizează cu cea din Marina Grande din Capri.

Vaporul ne-a lăsat în Ischia Porto – unul dintre cele mai cunoscute și cele mai importante puncte turistice ale insulei. Tot de aici urma să ne ia și să ne ducă acasă la lăsarea serii.”Nu îmi place. Arată dărăpănat și părăsit”, a decretat încă din primele momente unul dintre colegii de călătorie. “Dar nu i-ai dat nicio șansă”, am răspuns eu. După nici cinci minute de mers pe jos pe străzile orășelului ne-am dat seama că Ischia merită nu doar o șansă, ci cu siguranță mai mult de o zi de plimbări și explorări.În circa jumătate de oră poți ajunge pe jos din port la castelul Aragonese, construit pe o stâncă adiacentă insulei, legată de aceasta printr-un pod. Drumul dus merită parcurs pe strada principală “decorată” de o parte și de alta cu magazine de lux. La întors însă nu trebuie ratată o plimbare pe malul mării de-a lungul țărmului unde casele colorate par desprinse
dintr-un tablou.

Plimbarea prin orașul port ne-a făcut să realizăm că o zi este insuficientă să vezi insula de patru ori mai mare decât Capri.”În Capri poți vedea totul la pas. La noi (în Ischia) ai nevoie de mașină indiferent de cât stai”, spune Mario, taximetristul care ne-a făcut în câteva ore turul a jumătate din insulă. Din cei peste 60 de ani ai săi, mai bine de 40 i-a petrecut la volanul mașinuței cu trei roți cu care ne-a condus prin Ischia. “Am început să conduc mașina tatălui meu. Eram tânăr, nu aveam nici 20 de ani când am decis să plec seara să fac bani după ce tata își termina munca de peste zi”.