Irina Băețelu, Provident Financial România: „Cred că lecția învățată în pandemie este că flexibilitatea psihologică umană poate muta munți”

Director financiar • Provident Financial România

Cifră de afaceri (2019): 405,1 mil. lei • Profit (2019): 10,5 mil. lei • Număr de angajați: 1.890

—   Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în pandemie:

Suntem fantastici când vine vorba să ne adaptăm la nou. Noi, oamenii, în general și noi, compania, punctual. După doar șase luni de la venirea mea în companie, a început pandemia. Și ne-a prins nepregătiți pe toți cred. Nu e ca și cum te trezești dimineață așteptându-te să înceapă o pandemie. Dar am reușit să ne mobilizăm și să implementăm toate schimbările pe cât de repede s-a putut. Chiar și dacă asta a însemnat să oprim activitatea din teren pentru trei săptămâni. Cred că asta este lecția: flexibilitatea psihologică umană poate munta munți.

—   Cea mai importantă decizie pe care am luat-o în ultimul an:

Am învățat că în orice dificultate e și o oportunitate. Am avut multe momente dificile în plan profesional, dar și în plan personal. Am trecut cu greu peste unele dintre ele, dar am realizat că dacă ne lăsăm copleșiți, nu facem decât să amplificăm nivelul de dificultate. Uneori e nevoie doar să luăm o pauză, să respirăm și să încercăm să vedem, pas cu pas, ce putem face. Avem tendința, cred, să ne uităm la provocări în complexitatea lor și să punem răul în față, când, de fapt, mereu există o cale de ieșire.

—   Cum mi-am menținut colegii motivați în ultimul an:

Rolul meu ca lider este foarte complex. Poți pierde ușor entuziasmul în echipă, motivația se diluează foarte ușor când te trezești brusc singur, în fața unui calculator, fără prânzul împreună cu echipa, discuțiile cu colegii, glumele și agitația de la birou. Așa că am încercat să păstrez totul cât mai autentic, înțelegând distanța. Avem ședințe de echipă, vorbim mult unii cu alții, și nu doar despre serviciu. În plus, i-am încurajat pe colegii mei să se implice în toate activitățile gândite de companie: responsabilitate socială, provocări de gătit, provocări artistice, tot felul de webinarii și workshopuri care să îi facă să aibă încă acel sentiment de apartenență la o echipă, chiar dacă am fost fiecare la noi acasă. Cred că e important să comunicăm, e important să vorbim despre lucrurile care ne bucură, dar și despre cele care ne macină. A fost important să știm că nu suntem singuri și că distanța ne îndepărtează doar dacă noi permitem asta.

—   Work from home sau de la birou?

Și una, și alta. E drept, a durat un pic să ne adaptăm la ședințele online, la procese noi de aprobare, la lipsa colegilor și discuțiilor spontane când ne intersectam în drumurile noastre de la o sală de ședințe la alta. Pe de altă parte, eu, personal, am învățat lucruri noi în acest an: am învățat să gătesc și să joc mai bine baschet, am petrecut mai mult timp alături de familie, am fructificat fiecare minut cu ei. Pentru noi a fost o perioadă frumoasă, am citit mult și am petrecut mult timp împreună. Cred, însă, că e destul de greu să delimitezi biroul și casa, atunci când sunt în același loc. De aceea, eu văd ca perfect un mix între cele două: să poți merge la birou, să păstrezi momentele cu colegii, dar să poți, la fel de bine, să lucrezi oricând și de acasă.

—   Locul din care îmi iau energia necesară depășirii unei crize:

Pentru mine e mai mult despre oameni decât despre locuri. Dar pot să spun că mi-am luat energie la masa din bucătărie în timpul cinelor cu familia, mi-am luat energie din locul meu de citit, pentru că îmi place foarte mult să citesc și mi-am luat energie de pe scaunul de la birou în timpul ședințelor cu colegii, cele mai relaxate, nu cele în care analizăm cifrele în detaliu.

—   Persoana care m-a inspirat cel mai mult în această perioadă:

Recunosc că ,,fur” de la mai mulți oameni din jurul meu și găsesc înspirație în mai multe persoane, nu doar într-una singură. De exemplu, am simțit un respect nemărginit pentru colegii noștri din teren, care au mers la clienți și le-au fost alături – nu doar la în ce privește activitatea de vânzare, ci i-au ajutat cu plata facturilor, cu cumpărături. Cu toate măsurile de protecție și prevenție, cu măști, dezinfectanți, viziere, mănuși – tot tacâmul. Dar au ieșit acolo, în necunoscut iar asta m-a inspirat să fiu și eu mai puternică și mai determinată. Tot personalul medical, curierii, vânzătorii din magazine – oameni care au avut acest curaj să meargă mai departe și să învingă frica de a fi în prima linie.

—   Putere vs. feminitate:

Feminitatea e putere. Cred că dacă trăim prin comparație sau prin a renunța la ceva pentru altceva, ratăm foarte multe lucruri. Nu le putem avea pe toate, e absurd să credem asta, dar le putem avea pe cele importante pentru noi, care sunt diferite de la om la om. Cred că poți să fii feminină și puternică, atât pe tocuri, cât și în adidași, atât cu și fără machiaj și dacă ești delicată sau mai degrabă mai tăioasă. Lucrurile sunt așa cum ni le definim iar etichetele există atunci când noi le aplicăm. Nu ai nevoie de un ton puternic pentru a te face înțeles, ci de un mesaj puternic, un mesaj care să poată ajunge la oameni și pe care ei să-l poată recunoaște ca fiind adevărat.