Învățăturile despre business ale motanului Murr și alte povestiri

Pisicile au cucerit internetul, târgurile din Balcani, templele antice din Atena, moscheile istorice din Istanbul și… magazinele cu de toate din New York. În marea metropolă americană, pisicile de băcănie sau „bodega cats”, cum sunt cunoscute acolo, sunt atracția cartierului și vedete online. Într-un mod bizar, ele, dar și alte necuvântătoare, au devenit esențiale și pentru unele afaceri.

Rolul pisicilor în business este deja evident și cu atât mai important cu cât sunt mai pufoase și mai prietenoase. Unde mai pui că pufoșeniile cu gheare prind, din instinct, șoriceii care altfel ar atrage amenzi din partea protecției consumatorului.  Un cont de Instagram dedicat pisicilor prietenoase care locuiesc în magazinele cu delicatese de la colțul străzii și lucrează atât ca exterminatori, cât și ca animatori are peste 400.000 de urmăritori. Dar pisicile, oricât de iubite și adorate ar fi, nu sunt singurele animale care fac din micile afaceri de cartier casa lor. The New York Times a strâns o culegere de povestioare cu necuvântătoare (mai mult sau mai puțin, veți vedea de ce) care au schimbat soarta businessului stăpânilor lor.

Mai este porumbelul care a devenit mascota neoficială a unei spălătorii. Papagali exotici, dintre care unul mai comunicativ, țin companie tuturor într-un magazin de băuturi. Apoi, cineva l-a facut vedetă pe cocoșul care ajută un frizer să-și alunge dorul de casă. La intrare în magazinul chinezesc dai de un imens acvariu cu cărășei aurii și  tot timpul de câte-un copil  care-și lipește pierdut în abisuri nasul de sticlă. Mai sunt șerpi îngrijiți de patroni tatuați, broaște țestoase la raionul de mătăsuri, iepuri în colțul cu dulciuri.

Animalele de companie pot să vină în ajutorul afacerilor mici, poate chiar și mari sau foarte mari, dacă sunt lăsate. Au mai puține pretenții decât un angajat obișnuit. Nu au nevoie de concediu, nu cer majorări salariale și pot stabili natural, fără efort, o legătură de durată cu clientul. O pisică prietenoasă poate însemna un client fidel. Un câine cu personalitate va duce departe numele magazinului. „Auzi dragă, cățelul acela pe care-l plimbă doamna nu l-am văzut cumva la aprozarul de unde am luat cartofi? Bine că mi-am adus aminte. Trebuie să luăm varză.”

Într-un moment dificil pentru întreprinderile mici, este crucial pentru ele să rămână cu un picior sau patru, plus o coadă stufoasă sau un vârf de mustăți înaintea concurenței. Un pet shop poate ajuta în acest sens. Cu animale de companie, un magazin poate fi transformat într-un centru al comunității. Prin intermediul lor, patronul sau vânzătorul se poate împrieteni cu clienții, un motiv în plus, pe lângă animalul în cauză, pentru client să mai treacă pe acolo. Pentru proprietari, animalele de companie aduc familia la locul de muncă și ajută la evitarea singurătății în orele moarte ale zilei. Animalele pot aduce, în esență, publicitate gratuită.

„Clientul primește o experiență de neuitat, iar interacțiunea îi poate inspira pe clienți să-și împărtășească experiențele pe canalele sociale”, spune Lisa Apolinski, expert în strategie digitală care lucrează cu întreprinderi mici.

De obicei animalele de magazin au mulți fani și oferă un impuls de marketing, însă nu toată lumea este încântată să dea de o pasăre pe culoarul 3. Dezavantajul: „Unul dintre angajații mei are fobie de orice are pene”, a povestit ea. Oamenii cu fobiile lor față de animale sunt ciudați, iar unele temeri, cum este cea de șerpi, sunt ancestrale, vin din instinct, fără să fi existat vreo situație de pericol sau conflictuală.

De când Fausto Stilo și-a deschis frizeria în Sunset Park, Brooklyn, în 2000, cocoșii au găsit o casă și acolo. Fiecare pasăre, spune el, este un omagiu adus răposatului său frate mai mare, care a crescut cocoși și i-a dăruit prima sa pasăre când era copil. Actualul rezident-cocoș se numeste Dulce De Leche.

Profesorii de la Școala intermediară Charles O. Dewey 136 de peste drum îi folosesc pe domnul Stilo și pe cocoșul Dulce De Leche ca subiecte pentru proiectele de clasă. „Mă face fericit când copiii vin la fereastră”, a spus domnul Stilo. „Chiar și după orele de clasă, ei vin primii să vadă pasărea sau să mă salute.”

Oamenii din cartier trec și ei să-i admire păsările. „După ce vin și văd găinile, duc ceva de povestit pentru acasă, o nostalgie”, se mândrește domnul Stilo.

Imigranți din lumea întreagă – din Puerto Rico, de unde este el, din Rusia sau Polonia – i-au spus că animalele le amintesc de locurile de unde au venit.

„Dacă îmi spun asta, este ca și cum eu le-aș face ziua”, a spus el. „Și de aceea sunt și mai fericit când mă complimentează pentru păsări.” Lumea păsărilor este infinită și fascinantă.

The Crest Hardware & Urban Garden Center din Williamsburg, Brooklyn este un loc pentru iubitorii de animale. Și casă pentru porcul Franklin.

„Oamenilor le place să facă cumpărături acolo unde se simt bineveniți”, spune Joe Franquinha, care deține magazinul împreună cu soția sa, Liza. „Este ceva în genul: «Oh, îmi pot lua câinele cu mine și pot să-mi fac și micile cumpărături acolo pentru că și Crest iubește animalele.»” Și clienții, la rândul lor, iubesc un animal în special: pe Franklin. „El și-a format în jurul său un cult propriu, ciudat, al clienților care sunt fericiți să vină și să-l vadă sau să îl întrebe cum se descurcă”, spune domnul Franquinha. „Când am organizat Crest Hardware Art Shows, am avut întotdeauna o lucrare de artă despre sau realizată cu hardware. El a fost muza multor oameni.” Păcat că Franklin nu știe să vorbească decât pe limba lui de neînțeles. Dar cu papagalii este o cu totul altă poveste. „Sparky este ca însoțitorul meu pentru că vorbește toată ziua”, a spus John Youngaitis despre papagalul său de companie, care își petrece timpul cu el la studioul de taxidermie din Queens. „Ea stă tot timpul cu mine. Eu lucrez, ea stă pe umărul meu. Deci da, cu siguranță există o legătură.” Sparky este mai vorbăreț decât Pablo. „Șarpele este doar de decor”, a spus domnul Youngaitis. „Este ceva exotic și cool și cam funcționează.” Pablo se potrivește bine cu orice altceva într-un magazin de taxidermie: „Îmi plac toate animalele, vii și moarte”, a spus domnul Youngaitis. „Pentru mine, totul este natură.” Sparky este viu, desigur.

Eli Mashieh vinde vin și băuturi spirtoase la magazinul său din Great Neck, Long Island. De asemenea, conduce o misiune de salvare a papagalilor în aceeași locație.

Domnul Mashieh postează frecvent pe Craigslist căutând mai mulți papagali, întotdeauna cu un disclaimer: „Vă rog să nu mă contactați în legătură cu achiziționarea păsărilor mele. Păsările mele sunt copiii și viața mea.”

„Papagalii sunt animale foarte sociale și inteligente”, a spus el. „La fel ca la un copil mic, ei trebuie să fie cu părinții lor când nu dorm. Acest lucru le ține mintea activă și îi face fericiți.” Apoi a adăugat: „De când salvez  păsări, am văzut papagali care stau singuri în casă în cușcă toată ziua.” Domnul Mashieh nu face asta nici măcar în magazin. „Nu îmi țin păsările în cuști. Îi pun în cușcă doar când ei dorm.”

Porumbelul Petra a ajuns la Spălătoria de haine Glo din Ridgewood, Queens, când era pui. A venit rănit, iar acum este vedetă. „Și așa a adus mai mulți turiști și clienți la punctul nostru de lucru fără să știe că face reclamă”, a spus Juan Carlos Salgado, care lucrează la spălătoria deținută de mama sa, Maria Gomez. Unii oaspeți trec doar ca să o vadă pe Petra sau să facă poze cu ea. Doamna Gomez este cunoscută în cartier ca „doamna cu porumbeii” și îi sunt trimise adesea păsări pentru reabilitare. „Când găsiți un  porumbel care nu poate zbura, aduceți-l aici”, a dat Juan Carlos de veste în sat. Petra este „parte din familie. Ea întotdeauna ne supraveghează”, explică domnul Salgado. „Mama îi spune: «Când nu sunt eu aici, Petra, tu ești femeia de afaceri»”.

Un porumbel alb, bolnav, a apărut și în fața magazinului de cadouri din Brooklyn. Acum îl cheamă Gertie, pentru că este fată, și locuiește în magazin. „Îmi place să vorbesc cu ea”, spune Gale Mayron, patroana de la Jao Social Club. „O să-i facem o baie pentru păsări. Ne vom asigura că este bine hrănită. Este liberă – nu este închisă într-o cușcă”, ține ea să explice. Apoi se uită drăgăstos spre pasăre, adăugând: „Pare fericită și tocmai m-am îndrăgostit de ea”. După ce a făcut ceva cercetări, doamna Mayron a aflat că Gertie este un tip de porumbel crescut pentru a fi eliberat la nunți sau înmormântări. „Acestea nu sunt păsări sălbatice. Va fi ucisă afară.”

Pentru cine nu știe, motanul Murr nu se ocupa de afaceri, ci cu scrisul. Prin intermediul lui E.T.A. Hoffmann, un autor romantic german de povești fantastice și gotice, și-a publicat acum mult-mult timp, lăudăros, propriile învățături despre viață. Acestea au fost scrise pe foi din neprețuitul jurnal al lui Johannes Kreisler, un geniu al muzicii. Părți bune din memoriile acestuia au fost astfel pierdute, dar, desigur, a meritat pentru că motanul Murr a reușit să dea lumii mult mai mult. A fost un motan special fiind, după cum chiar el se recomandă, „etudiant en belles lettres”.