Învățătoare din România: „Anul acesta am simțit un mare șut primit în spatele educației, am simțit cum se grăbește prăbușirea ei și, inevitabil, dispariția culturii din România

Pe Facebook, Mara Luana Rauca a scris: „Că tot este Ziua Educației, îmi permit să scriu câteva gânduri.
Am o mare apăsare pe suflet…Sunt atât de multe de spus când vine vorba despre acest subiect. Învățământul din România este pe marginea prăpastiei și mă întreb cât timp va mai trece până se va prăbuși în ea…10, 20 de ani? Poate chiar mai puțin. Suntem ca niște oi fără păstor.

Fiecare își caută drumul prin hățișul birocrației, zbătându-se să reziste în lupta pentru supraviețuire. Când spun supraviețuire, mă refer la încrâncenarea de a ține educația în echilibru pentru a nu cădea în prăpastia care se întinde sub ea.

Și totuși, cu toții am contribuit mai mult sau mai puțin la amețeala aceasta din învățământ. Nici acum în al 12-lea ceas, nu-mi dau seama cât conștientizează societatea română că a greșit și cât se străduiește să repare.

Anul acesta am simțit un mare șut primit în spatele educației, am simțit cum se grăbește prăbușirea ei și, inevitabil, dispariția culturii din România.
Educația este o forță, pe care dacă o îngenunchezi, devii rapid stăpânul unui popor. Un popor needucat, slab și șovăielnic poate fi ușor manipulat și câștigat de alte popoare dornice de cucerire. Istoria noastră este presărată de astfel de încercări de supunere a poporului român și suntem mândri că am reușit să le depășim în cea mai mare parte. Suntem mândri de strămoșii noștri care și-au vărsat sângele pentru ca noi să fim liberi. Dar oare unde ne-a dispărut patriotismul, unde sunt zilele în care luptam pentru identitatea noastră națională, pentru drepturile noastre și pentru o viață de calitate?

Câți dintre noi înțeleg că suntem cu un picior în groapă și că se dorește îndobitocirea poporului român? Stăm prost la toate capitolele. Nu mai avem economie, școala este subiectul zilei în sens negativ, sistemul sanitar se clatină și el din ce în ce mai tare, dar noi continuăm să ne amăgim că este doar un vis urât.
Aș vrea ca astăzi să pot să spun lucruri frumoase despre educație, dar nu pot. Caut motive să mă bucur, dar nu găsesc.

Din educație și prin educație funcționează un stat. Din ea derivă celelalte forțe ale statului: economia, sistemul medical, cultura, armata și tot ceea ce este vital pentru supraviețuirea unei nații.

Îmi este milă de colegii mei din sistem, care se zbat să reziste experimentelor care se fac asupra educației. Îmi este milă de elevii, care nu mai văd nicio plăcere în a veni la școală și care nu știu cum să evolueze și încotro să se îndrepte. Îmi este milă de părinții, care nu mai văd niciun viitor în țară pentru copiii lor. Îmi este milă de țara asta, care este ca un vas lăsat să plutească în derivă, fără căpitan și cu un echipaj slab pregătit și dezinteresat de urmările catastrofale care se apropie.

Pe vremea când eram eu o mică școlăriță percepeam altfel educația. Școala mi se părea atât de frumoasă. Nu aș fi lipsit sub nicio formă și abia așteptam să mă întâlnesc cu colegii mei și cu profesorii. Învățam mult, mult mai mult decât învață elevii din ziua de azi și nu ne plângeam. Știam că așa vom deveni ceea ce visam. Eu am visat să fiu învățătoare încă din clasa I și știam că voi avea mult de muncă pentru a putea ajunge într-o zi la catedră. Și am muncit, fiindcă aveam o țintă precisă.

Astăzi dacă întrebi un copil ce vrea să devină când va fi mare, nu va ști să răspundă. La fel și un licean. Oare de ce? Înainte știau toți că se vor face doctori, avocați, polițiști și profesori. Acum niciun tânăr nu poate să răspundă pentru că aceste domenii sunt în dizgrație și a devenit o rușine să visezi la ele. Mass-media a contribuit enorm la blamarea domeniilor de bază ale societății românești, iar noi restul am tăcut sau am participat la rușinarea lor.

Sunt multe de spus, mult prea multe și nimic frumos nu-mi vine în minte…
La mulți ani, dragă educație, oriunde ai fi tu, în cine mai tresalți și trezești pasiune! La mulți ani, dragi colegi care încă rezistați și vă purtați cu demnitate titlul de dascăl! La mulți ani, dragi părinți, care sunteți alături în rezistența noastră! La multi ani, dragi elevi, care deși nu înțelegeți de ce vi se întâmplă vouă toate acestea, învățați în continuare și nu vă plângeți!

La multi ani tuturor cobailor din educație! Suntem încă un experiment și vom fi atât cât vom permite”.