Ce poate învăța România de la UK și Franța despre cum pot fi mai bine promovate produsele locale și micile businessuri: în timp ce românii mizează puternic pe importul de alimente și ard ferme de porci înainte de Crăciun din cauza pestei, francezii și britanicii nu ratează nicio oportunitate de a susține producția locală

Odată cu demiterea guvernului Bolojan s-a readus pentru a mia oară în discuție tema „nu ne vindem țara”. Dincolo de declarații, realitatea din teren este ușor diferită, mai ales când discuți cu micii producători, cu antreprenorii sau chiar cu marile companii din România.
Anul trecut, la ZF CEC Bank pentru afaceri românești, Stefano Albarosa spunea cum tot bugetul de investiții pentru extinderea rețelei de service s-a dus pe plata impozitului pe cifra de afaceri. La ZF Mobility, Felix Pătrașcanu a explicat că IMCA ajunge să reprezinte în realitate un impozit de 30% pe profit. Imens. Și nu sunt cazuri izolate. Un studiu The Tax Institute pe baza situațiilor financiare ale companiilor listate la Bursa de Valori București arăta că peste 200 de miliarde de euro – 40% din cifra de afaceri pe economie – este realizată de firme supuse IMCA, lovindu-i direct pe aproximativ un milion de angajați din sectorul privat din România. 148 de companii deja pe pierdere, cu 169.653 de angajați, își vor majora pierderile; 90 de companii profitabile, cu 54.001 de angajați, vor trece pe minus; alte 509 companii profitabile, cu 446.880 de angajați, vor avea marja de profit diminuată. Sectoarele cele mai lovite: industria prelucrătoare – inclusiv auto –, comerțul, transportul, energia, agricultura. Adică exact baza economiei reale.
Cum spunea recent Dragoș Damian de la Terapia Cluj, IMCA, în forma în care a fost aplicat, sancționează multe companii care nu fac jonglerii fiscale, strivind cu bocancii prezumția de nevinovăție. Iar Dan Bărăscu, Head of Tax la BDO România, a relatat la TaxEU Forum cum clienți din auto i-au spus negru pe alb că e foarte greu să rămâi pe linia de plutire cu toate „bombele” care-ți pică în cap – lipsa comenzilor, problemele cu oamenii – și mai vine și IMCA peste.

Cum pierzi o investiție de sute de milioane de euro

Schimbările fiscale din ultimii ani i-au determinat pe francezii de la Renault să aleagă Turcia, nu Mioveniul, pentru extinderea producției Dacia. ZF a scris că decizia pentru Dacia Striker la Bursa, Turcia, a venit la câteva săptămâni după introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri în România, în 2024. Iar acum, la trei ani după introducerea IMCA, vedem rezultatul. Costurile de producție din Turcia sunt cu peste 30% mai mici decât în UE. La uzina Renault din Bursa, costurile cu forța de muncă sunt de patru ori mai mici decât cele din Franța. Iar regulile economice sunt mai permisive.
Și nu doar fiscalitatea sufocă. Prețul spot al energiei în România a ajuns la 108 euro pe MWh, aproape dublu față de Franța. Sebastian Metz, directorul general al AHK România, a declarat pentru ZF că România „riscă să piardă investiții de sute de milioane de euro” fără stabilitate și fără eliminarea IMCA. Industria auto din România a încheiat 2025 cu o cifră de afaceri în scădere, de la 34 la 32 de miliarde de euro. Mioveniul și Craiova au asamblat împreună 545.510 vehicule, cu 2,6% sub recordul din 2024. Dacă în 2019 vorbeam despre creșterea capacității de la Mioveni de la 350.000 la 400.000 de unități, acum discutăm despre 1.200 de plecări „voluntare” și volume care se stabilizează pe la 300.000.
Mesajul lui Fabrice Cambolive, Chief Growth Officer al Renault, a fost cât se poate de direct: „Băieți, trebuie să scădeți costurile.” Atât.

Ferma de porci, înainte de Crăciun

Și mai e ce nu se vede în statisticile macro. Pe 18 decembrie 2025, în plină perioadă de cumpărături pentru sărbători, autoritățile sanitare au confirmat un focar de pestă porcină africană la o fermă din comuna Devesel, județul Mehedinți. Peste 1.500 de porci au fost sacrificați și îngropați. 100 muriseră deja din cauza bolii. Animalele aveau între 50 și 120 de kilograme. Ferma avea, pe lângă halele de creștere, un abator și mai multe magazine unde se vindeau produse din carne. Ferma și abatorul au fost închise, exact când românii caută cârnați și caltaboși de Crăciun. Și nu era un caz oarecare – Radio România a relatat că este vorba despre unul dintre cei mai mari producători și procesatori de carne de porc din județul Mehedinți.
Ce se întâmplă pe urmă? Românii cumpără carne de porc din Polonia, Ungaria și Spania. Despre ce se face concret pentru biosecuritate, despre ce strategie există pentru reconstrucția efectivelor, despre cum protejăm fermele mari de elită – tăcere completă. Tot în Mehedinți, în trecut, am pierdut într-o singură săptămână o fermă de reproducție „de elită” cu animale aduse din Danemarca, evaluate la 700.000 de euro. Cinci ani mai târziu, scena se repetă identic.

Ce am învățat în UK? „British”

Deși UK este cunoscut pentru foarte multe produse de calitate, de curând Regatul Unit a devenit și un lider când vine vorba de produse alimentare. Gordon Ramsay, Heston Blumenthal, Jamie Oliver și mulți alții au devenit branduri globale, iar acum vezi imediat pe orice produs că ingredientul principal are ceva „british” în el. Plăcinte cu carne din Marks & Spencer? „British pork”. Hot dog? Tot cu „British pork”. Brânzeturi? „British milk”. Lapte de ovăz? Ovăz din UK. Bere? 100% British.
Și nu e doar marketing. Schema de certificare Red Tractor acoperă în prezent aproximativ 75% din producția agricolă a Regatului Unit, prin peste 40.000 de fermieri și producători. Trei sferturi dintre adulții britanici recunosc logoul Red Tractor și 58% spun că acesta contează în deciziile lor de cumpărare. Ca să înțelegem volumul: Red Tractor certifică în prezent produse de 17 miliarde de lire. Un sondaj NFU pe 2.000 de britanici arăta că 87% sunt în favoarea creșterii autosuficienței alimentare a UK, în creștere de la 80% în 2022. Iar marile lanțuri – Tesco, Aldi, Sainsbury’s, M&S – și-au luat angajamente publice de aprovizionare exclusiv din ferme britanice certificate pentru carne și lactate de bază.
În Franța la fel, doar că francezii au mers și mai departe instituțional. Eticheta „Origine France Garantie”, lansată în 2010 de un grup de antreprenori, certifică oficial faptul că produsul își dobândește caracteristicile esențiale în Franța și că minimum 50% din prețul unitar este cheltuit pe teritoriul francez. Asociația reunește astăzi peste 2.000 de companii și zeci de mii de produse certificate. 85% dintre francezi cumpără produse „Fabriqué en France”, iar 89% spun că ar vrea să consume și mai mult. Biscuiți? Făină de grâu din Franța. Snacksuri? Carne de porc franțuzească. Pe raft, drapelul tricolor cu hexagonul nu e suvenir – e politică economică.
Și la noi?
În România, datele de la INS arată exact opusul: am importat în 2025 alimente de peste 11 miliarde de euro, adică peste 30 de milioane de euro zilnic. Deficitul comercial doar la alimente s-a apropiat de 4 miliarde de euro. Aproape 20% din populația ocupată lucrează în agricultură, dar agricultura produce doar 4% din PIB. Dimensiunea medie a fermei în România este 3,7 hectare. În Cehia – 130 de hectare. În Bulgaria – 22.
Pe lapte, povestea e și mai dureroasă. Numai în 2025, România a importat din Ungaria 203.750 de tone de lapte – peste 710 camioane lunar – în valoare de 114,7 milioane de euro, generând un deficit comercial doar pe această relație de aproximativ 114,6 milioane de euro. Practic, fiecare consumator român finanțează anual cu aproximativ 10 euro fermierii maghiari. Iar în 2025, din cele puțin peste 3 milioane de litri de lapte procesate zilnic în România, circa 500.000 proveneau din importuri.
Tot la noi avem antreprenori care țin în viață comunități întregi – Cremola, lângă Alexandria, produce doar câteva zile pe lună pentru că la raft nu-i face nimeni loc – una este marketingul și PR-ul, alta realitatea din magazine. Vine cineva pentru poze și postări pe Facebook, după care pleacă și nu mai apare.
În locul unei strategii de țară, vorbim, în schimb, de pomeni. Pomeni despre care chiar și Felix Pătrașcanu, unul dintre cei mai de seamă antreprenori români, a recunoscut că reprezintă o otravă pentru societate. Vrei să ajuți pe cineva? Îl înveți o meserie și îi dai un loc de muncă. Nu vouchere. Nu tichete. Nu mici și bere de ziua comunei. În România încă se mizează puternic pe pomeni, pâine și circ, timp în care învățământul rămâne puternic subfinanțat.
Britanicii au înțeles asta acum 25 de ani, când Tony Blair primea simbolic, în fața Downing Street 10, un tractor roșu în miniatură, pentru lansarea schemei. Francezii, acum 15 ani. Noi mai avem doar declarațiile sforăitoare, fermele de porci care ard, fix înainte de Crăciun și mizăm puternic pe importuri pentru că producția locală nu este susținută sau încurajată.