Întrebări pe portativ. În dialog cu pianistul și compozitorul Andrei Irimia

Astăzi, când muzica este la-ndemâna oricărui puști cu computer care se pricepe și la algoritmi de marketing digital, sau când platformele de streaming descarcă bugetele marilor case de discuri sub diverse forme ca recomandări pe contul tău de abonat, Andrei Irimia, alături de colaboratorii pe care și i-a ales în echipă, încearcă să ofere o muzică ce te invită la introspecție. O muzică ce te invită într-o călătorie în adâncurile sinelui, o reconectare cu trăiri uitate, o muzică ce invocă o revelație a unor emoții noi și surprinzătoare.

de Georgiana Gheorghe,
colaborator – femeie de afaceri, pasionată de teatru

Fericirea e o pasăre. Și niciodată nimeni nu știe încotro zboară Pasărea Fericirii”, rostit fremătător și nostalgic de Marius Manole, peste acorduri melancolice de pian ce îi răspundeau înapoi în ecou, din clapele mângâiate de degetele subțiri ale lui Andrei Irimia – ăsta a fost primul meu contact audio/video cu compozitorul și pianistul Andrei Irimia. O implozie de emoții ce a ricoșat cu un nod în gât, pe care l-am înghițit lacomă, fracțiune de secundă în care o lacrimă rebelă a plecat razna, pe obraz. Mă cunosc foarte bine. Știu exact ce reprezintă această simptomatologie incontrolabilă. Sunt semne că opera artistului are o valoare ce rezonează în mine, o calitate aparte ce atinge acel ceva fragil, responsabil în ființa mea cu captarea și rezonanța undelor artistice. Așa am ajuns să caut mai multe înregistrări, să merg la concertele sale și, ulterior, să stau de vorbă cu el despre cariera sa artistică și proiectele de viitor. Andrei nu este un simplu pianist, un interpret al compozitorilor știuți și foarte ascultați. E clar că are preferații săi, diverse influențe, însă pe lângă o ultra-sensibilitate pe care o pune în interpretare, are propriul său stil, pe care și-l conturează din ce în ce mai puternic. Din experiența mea de ascultător de muzică clasică și de jazz îl asociez cu artiști precum Cedric Monnier, Ludovico Einaudi, Dirk Maassen și chiar Yann Tiersen.

Pentru publicul iubitor de artă și muzică neoclasică, pianistul și compozitorul Andrei Irimia aduce o experiență inedită prin noul său turneu, „Lights and Shadows”.

De la București la Londra și Paris, Andrei Irimia deschide porțile unui turneu muzical și vizual incendiar, ce explorează nu doar dualitatea dintre lumină și întuneric, ci creează un univers fascinant, unde contradicțiile și armoniile muzicii neoclasice se întâlnesc și dansează într-o simfonie a contrastelor. Pentru acest turneu, Andrei Irimia își redefinește actul performativ prin încorporarea unui sistem special de lumini pentru scenă, sincronizate pentru fiecare melodie. Lumina devine astfel un partener al muzicii, modelând spațiul sonor într-un dialog fascinant între sunet și lumină, creând o atmosferă hipnotică care nu doar captivează, ci și inspiră.

Când ai început să compui?

Am început să compun la vârsta de 16-17 ani, când totul era mai mult o joacă și poate ca a fost mai bine așa, pentru că era făcută din plăcere. Aveam mai multe „schițe” muzicale în gând și încercam să le conturez cu ajutorul clapelor de pian.

Care a fost parcursul artistic până la primul album din 2019 și concertele care au urmat ulterior?

Până în anul 2019 am lucrat la mai multe piese pentru pian. Știam că primul album o să fie doar despre asta. Când am simțit că totul e finalizat, am lansat „Nuit minimaliste” și, odată cu el, primul turneu național. Albumul a fost bine primit în fiecare oraș în care am ajuns cu promovarea lui.

Cum îți definești publicul?

Un public ascultător, în cel mai frumos sens al cuvântului. Mereu simt că ne leagă liniștea care se așterne asupra noastră, și asta încă de la primele acorduri.

Cum îți alegi locurile, spațiile în care concertezi?

Țin foarte mult la spațiile în care ne desfășurăm activitatea, fiecare loc venind cu povestea, istoria și energia sa. Indiferent că este o sală de filarmonică sau una hibrid, mai neconvențională, urmăresc de la acel loc să fie intim și să transmită o emoție. În acest fel, simt că potențează și muzica noastră.

Povestește-mi despre trecerea de la Nuit minimaliste la Lights & Shadows. Cum ai ajuns la formula scenică cu violonistul Răzvan Păun și violoncelistul Thibault Solorzano? De când colaborați?

I-am cunoscut pe talentații mei colegi la filmarea clipului „Pasărea Fericirii”, alături de actorul Marius Manole. După primul album, care a fost gândit pentru pian doar, aveam de gând ca în următorul proiect să adaug o vioară și violoncel, și asta ne-a adus împreună. Mai importantă a fost relația de prietenie care s-a dezvoltat apoi între noi, atât pe scenă, cât și în afara ei.

Ce s-a întâmplat cu Trio Ludic (Alexa Juvină și Camelia Ciobanu)? E greu pentru un pianist să–și găsească partenerii de scenă?

La fiecare dintre noi a apărut un alt drum la vremea respectivă. Uneori este mai greu să găsești oamenii potriviți pentru un anumit proiect, decât să faci muzica în sine.

Cum se descurcă un muzician (compozitor și pianist) în România? Ai un manager? Te îndrumă și promovează vreo casă de discuri?

Am un manager cu care colaborez foarte bine, el m-a ajutat ca următorul album să fie scos cu o casa de discuri din Europa, probabil la sfârșitul anului 2024 sau începutul anului viitor. Din fericire, sălile în care cântăm sunt mereu pline, așa că din punctul ăsta de vedere, ne descurcam și suntem recunoscători pentru asta.

Care este necesarul de finanțare pentru un turneu ca cel pe care îl începeți la finalul lunii februarie? Cum obțineți finanțarea?

Dacă este un eveniment organizat de noi, producția se ridică la 1.000 – 1.500 euro / concert, sumă pe care uneori o mai obținem din diverse parteneriate locale.

Să lansez cel de-al treilea album, intitulat „Necessary End”, și, bineînțeles, să aibă parte de o expunere cât mai mare, atât locală cât și internațională. Cât despre colaborări, avem ceva în plan, dar nu pot da mai multe detalii în acest moment.

Cum îți definești stilul muzical? Mai aproape de jazz sau mai aproape de muzica clasică?

Cred că mai aproape de muzica clasică, dar nu pot să pun nici eu degetul pe asta tot timpul, mereu apar elemente noi, din zona electronică sau a muzicii orientale. Probabil genul „neoclassical” ne reprezintă cel mai mult.

Ce artist sau compozitor te inspiră sau pe cine admiri?

Dacă mă gândesc la compozitorii contemporani, Max Richter a fost unul dintre muzicienii care m-au inspirat foarte mult și care mi-a fost și „îndrumător”. Mi-a dat sfaturi importante legate de structura celui de-al doilea album pe care l-am lansat, „All Strings Attached”.    

26.02 – Constanța, Centrul Multifuncțional Jean Constantin

08.03 – București, Palatul Bragadiru

22.03 – Arad, Teatrul Ioan Slavici

23.03 – Târgu-Mureș, Filarmonica de Stat

20.04 – Brașov, Filarmonica – Sala Patria

29.04 – Londra, World Heart Beat

29.04 – Paris, L’Accord Parfait