Întrebarea săptămânii: ​De ce (ne plângem că) lucrăm în afara programului?

Am mers astăzi la un interviu cu fondatorul unei companii internaționale și mi-a spus că, după ce în timpul săptămânii merge la meetinguri, conferințe, pe teren ș.a.m.d., în weekenduri își rezervă timp pentru mailurile aflate „în pending”.

„Deci lucrați și în weekend?!”. Nu părea să-l deranjeze, ci din contră. „Sunt total împotriva ideii de work-life-balance”, mi-a răspuns hotărât. Se discută mult pe marginea conceptului. Mulți se plâng că lucrează în weekend, că lucrează în concediu, că lucrează peste program.

Dar nimeni nu oprește netul, nu setează pe „mute” grupurile de colegi, nu ignoră telefoanele și mesajele primite. De ce? Nu e ca și cum stă cineva cu fișa de concediere pregătită în caz că refuzi. Așa că e posibil să fie „vina” ta. Fie ești pasionat de munca ta și dacă e să fii sincer cu tine, nu te deranjează atât de mult să o amesteci cu viața privată, fie vrei să te afirmi, și crezi că asta e calea spre o avansare/a da bine în fața șefilor, fie nu îți gestionezi bine sarcinile – astfel încât să nu mai ai nimic de făcut când închei ziua de lucru, fie nu ai încredere că ai făcut totul bine și simți nevoia să mai intervii sau să rămâi la curent sau nu delegi cui trebuie responsabilitățile, fie nu ai știut să impui niște limite clare.

Da, există și situația în care ești indispensabil, bravo! – dacă așa stau lucrurile, e un argument bun să profiți, să ceri o mărire, o promovare, o zi de concediu în plus.

Tu ce motiv ai să lucrezi peste program?
Răspunde-ne pe andra.stroe@businessmagazin.ro