Într-o țară obsedată de control, companii evaluate la miliarde de dolari te urmăresc la tot pasul

Dacă un client intră pe porțile Suning, principalul retailer pe piața electronicelor din China, e posibil ca fiecare cameră de supraveghere din magazin să îi urmărească mișcările folosind software dezvoltat de SenseTime. Dacă cineva vrea să acceseze Rong360, o platformă care conectează indivizii interesați de închirierea unor produse sau imobile, trebuie să se conecteze folosind recunoașterea facială  sistem dezvoltat, de asemenea, de SenseTime. Mai mult, dacă cineva e oprit în trafic de poliție, sunt șanse mari ca infracțiunea să fi fost descoperită prin tehnologia creată de SenseTime.

ÎN FRUNTEA UNEI INDUSTRII DE ZECI DE MILIARDE DE DOLARI

SenseTime e una dintre companiile ce domină industria IA (inteligență artificială) din China, sector puternic susținut de guvern; de altfel, autoritățile și-au exprimat în mod public dorința de a duce piața de IA la o valoare de peste 150 de miliarde de dolari până în 2030.

Fondată în Hong Kong, SenseTime are sute de clienți în jurul lumii și a crescut datorită investițiilor venite de la Qualcomm, producător de cipuri din Statele Unite, și Dalian Wanda, cel mai mare dezvoltator imobiliar din China. Săptămâna trecută, gigantul Alibaba a anunțat că va conduce cea de-a treia rundă de finanțare cu o sumă de 600 de milioane de dolari, ducând valoarea SenseTime la aproximativ 3 miliarde de dolari.

Puține companii din zona IA  din China sau alte state  au reușit până acum să fie evaluate la peste 1 miliard de dolari. ”China a luat un avans considerabil, mai ales în ceea ce privește recunoașterea video sau a imaginilor, pentru că avem un număr important de specialiști în asta“, a declarat pentru Quartz Xu Li, CEO-ul SenseTime. Profesorul Tang Xiaoou, șeful departamentului de inginerie a informației din cadrul Universității Chineze din Hong Kong, a pus bazele companiei în octombrie 2014. Inițial a fost vorba de un proiect academic, Xiaoou luând alături de el 11 studenți specializați în IA. |n 2015, proiectul s-a transformat într-o afacere, numindu-l ca CEO pe Xu, unul dintre protejații lui Xiaoou, iar în 2016 a început să lanseze pe piață produse.

Pentru cei mai mulți clienți chinezi, recunoașterea facială înseamnă supraveghere. SenseTime oferă însă o gamă diversă de produse software: unele sunt într-adevăr destinate supravegherii, în vreme ce altele au rolul de a simplifica procese precum sortarea fotografiilor sau editarea acestora. Printre clienții companiei se numără chiar și o închisoare, folosind un program care să ajute la evitarea situațiilor de risc.

Xu spune că SenseTime a început să crească odată cu cererea tot mai mare pentru aplicații sau platforme de microcreditare. De-a lungul anului 2016, numeroase companii chinezești de tehnologie au introdus sisteme prin care oamenii pot împrumuta bani unii de la alții; pentru a reduce riscul de fraudă, au apelat la dezvoltatori precum SenseTime ce foloseau inteligența artificială pentru a verifica, în timp real, datele unei persoane. Sistemul e simplu de explicat: prin recunoaștere facială, programul se conectează la baza de date a autorităților și retrage toate informațiile legate de persoana în cauză.
CEO-ul celor de la SenseTime vorbește de două fenomene ce au dus la creșterea interesului pentru IA în China: apariția producătorilor mici de smartphone-uri care, colectiv, ocupă o parte importantă a pieței și cererea tot mai mare pentru sisteme de supraveghere.

În primul rând, producătorii de dispozitive mobile care nu au capacitatea de a concura cu nume precum Samsung sau Apple caută metode de a se diferenția, de a ieși în evidență, iar cei mai mulți apelează la soluții de IA în acest sens. Prin urmare, companii precum SenseTime au mult mai multe comenzi  fie ele și mai mici, ca valoare  decât în urmă cu trei-patru ani.
|n al doilea rând, avantajele oferite de IA în procesul de supraveghere au făcut ca principalul client pentru această gamă de produse să fie chiar guvernul. Există în prezent peste 176 de milioane de camere de supraveghere în China, numărul acestora crescând anual cu 13%; pentru comparație, creșterea anuală a numărului de astfel de dispozitive la nivel global este de doar 2%.

Dar China nu ocupă primul loc doar în clasamentul achizițiilor de camere de securitate, ci și în cel al statelor care își urmăresc cetățenii. Edward Schwarck, cercetător la Institul Japonez pentru Relații Internaționale, notează într-un studiu publicat recent că de-a lungul ultimilor două decenii, Ministerul pentru Securitate Publică din China s-a transformat într-o agenție de securitate care controlează ”o societate sofisticată, conectată și din ce în ce mai tehnologizată“.

Cea mai mare întrebare e legată de modul în care lucrurile vor evolua în continuare, subliniază Schwarck. ”Consolidarea bazelor de date de securitate a creat o zonă în care e nevoie de platforme de inteligență artificială, astfel încât activitățile polițienești să fie din ce în ce mai automatizate.“

Ideile lui Schwarck explică, într-o bună măsură, de ce SenseTime și principalele firme concurente, Megvii și Yitu, sunt evaluate fiecare la peste 1 miliard de dolari.

LIBERTATEA ȘI INTIMITATEA, CONCEPTE PE CALE DE DISPARIȚIE ÎN CHINA

Dincolo de a fi un simplu client, guvernul chinez a jucat un rol esențial în dezvoltarea SenseTime prin oferirea accesului la date. Mai exact, Xu spune că algoritmii de căutare folosesc o bază de date cu peste 10 miliarde de imagini pentru a se ”antrena“, multe dintre acestea fiind furnizate de autorități. Spre exemplu, SenseTime derulează în prezent un proiect-pilot cu autoritățile din Shenzen, în cadrul căruia software-ul dezvoltat de companie ”concurează“ cu sistemul de supraveghere existent. Algoritmii SenseTime preiau părțile bune și le integrează în propriul sistem, rezultatul fiind, în teorie, o soluție de supraveghere mult mai complexă.

Controlul pe care autoritățile din China îl exercită asupra cetățenilor este din ce în ce mai mare, un exemplu relevant în acest sens fiind și propunerea de a evalua nivelul de încredere al celor 1,3 miliarde de cetățeni prin Sistemul Social de Credite, prezentată la finalul anului trecut. Guvernul chinez promovează sistemul drept o modalitate dezirabilă de măsurare și creștere a ”încrederii„ la nivelul națiunii și de construire a unei culturi a ”sincerității„. ”Aceasta va crea un mediu de opinie publică în care păstrarea încrederii este glorioasă și va întări credibilitatea în afacerile guvernamentale, credibilitatea comercială, socială și va contribui la construirea credibilității judiciare„, spun declarațiile publice referitoare la acest proiect citate de Wired.

”Este urmărirea comportamentului consumatorilor cu o influență politică orwelliană„, interpretează Johan Lagerlvist, un specialist al Institutului Suedez de Afaceri Internaționale, sistemul de credite sociale. Rogier Creemers, un cercetător postdoctoral specializat în lege și guvernanță chineză la Institutul Van Vollenhoven de la Universitatea Leiden, care a publicat o traducere detaliată a planului, l-a comparat cu recenziile de pe Yelp, în care ”statul-bonă„ veghează peste umărul indivizilor. Deocamdată, tehnic vorbind, participarea la Scorul Cetățenilor din China este opțională.

Până în 2020 va fi însă obligatorie. Comportamentul fiecărui cetățean, dar și al persoanelor juridice  orice companie sau orice altă entitate  va fi evaluat și clasificat, fie ei că își doresc acest lucru sau nu. Până la implementarea programului în 2020, guvernul testează proiectul. |n acest mariaj dintre supravegherea comunistă și capitalism, guvernul a oferit licența pentru opt companii private în vederea dezvoltării sistemelor și algoritmilor pentru realizarea scorurilor creditelor sociale. |n mod predictibil, giganți ai datelor administrează două dintre cele mai cunoscute proiecte de acest tip.

Spre exemplu, oamenii cu ratinguri scăzute vor avea viteze la internet reduse, acces restricționat la restaurante, cluburi de noapte sau cluburi de golf și nu vor mai avea dreptul de a călători liber în afara țării. Scorurile vor influența aplicațiile pentru închirieri ale persoanelor, posibilitatea de a obține o asigurare sau un împrumut și chiar și beneficii de securitate socială. Cetățenii cu scoruri scăzute nu vor fi angajați de anumiți angajatori și le vor fi interzise anumite slujbe, printre care în domeniul serviciilor civile, jurnalismului, juridic  unde se presupune că trebuie să dai dovadă de încredere. Cetățenilor cu ratinguri scăzute le va fi restricționat inclusiv accesul la școli private.

Atunci când a fost întrebat de riscul ca inteligența artificială să fie folosită de către guvern pentru a invada viețile private ale oamenilor, CEO-ul SenseTime a comparat tehnologia cu revoluția industrială, insistând asupra ideii că aceasta poate fi folosită cu intenții bune sau rele.

”Noi încercăm să facem lucruri care să ajute oamenii„, spune Xu. ”Spre exemplu, recunoașterea facială poate fi folosită pentru a ajuta la găsirea copiilor dispăruți. Dacă folosești sistemele de supraveghere în acest sens, publicul va avea de câștigat.„
Explicațiile sale nu sunt însă atât de bine primite în afara Chinei, unde compania își extinde cu greu prezența. La începutul acestui an, SenseTime s-a alăturat inițiativei Intelligence Quest, un program susținut de MIT (Massachusetts Institute of Technology) care aduce împreună experți din mai multe domenii pentru a analiza inteligența artificială. SenseTime are de asemenea birouri în Singapore și Japonia, dezvoltând alături de producătorul auto Honda soluții pentru mașinile autonome.
|n afara Chinei, compania condusă de Xu Li va avea însă o mare problemă: va fi lipsită de sprijinul guvernului de la Beijing.