Instabilitatea din Libia îngroapă speranța revenirii în topul celor mai mari producători de petrol. Cele 40 de miliarde de dolari necesari revitalizării infrastructurii îi sperie pe investitorii din țara măcinată de instabilitate

Libia are nevoie de investiții de până la 40 mld. dolari pentru a-și dezvolta zăcămintele de petrol și gaze și pentru a redeveni unul dintre marii producători mondiali de țiței, a declarat șeful companiei petroliere de stat, într-un interviu acordat Financial Times.

Țara nord-africană, împărțită între două administrații rivale, în est și în vest, are cele mai mari rezerve dovedite de petrol din Africa, potrivit Administrației americane pentru informații în domeniul energiei (EIA), și a atras în ultimii ani un număr important de companii petroliere internaționale în căutarea de noi oportunități.

Masoud Suleman, președintele National Oil Corporation (NOC), compania petrolieră de stat a Libiei, spune însă că progresul a fost frânat de lipsa capitalului. „Avem multe resurse neexploatate. Avem nevoie de fonduri semnificative, între 30 și 40 de miliarde de dolari”, a declarat acesta pentru Financial Times.

Suleman are ca obiectiv creșterea producției Libiei la 2 milioane de barili pe zi până în 2030, de la circa 1,4 milioane de barili pe zi în prezent, o țintă pe care o descrie ca fiind „ambițioasă, dar realistă”. Potrivit acestuia, în Libia au fost descoperite peste 60 de zăcăminte de petrol și gaze care nu au fost încă dezvoltate.

Companii străine precum Eni, TotalEnergies, Chevron și ConocoPhillips sunt active în Libia, dar investițiile au fost încetinite de instabilitatea politică, de temerile legate de corupție și de guvernanță, precum și de lipsa de finanțare de la nivelul NOC.

O serie de atacuri cu drone efectuate în această lună au vizat rafinăria Zawiya, din vestul Libiei, unde a fost incendiat un rezervor de stocare de benzină și au fost avariate alte părți ale instalației. O centrală electrică din apropiere a fost, de asemenea, atacată cu drone. Autoritățile de la Tripoli nu au indicat cine se află în spatele atacurilor, însă o mare parte din vestul țării se află sub controlul milițiilor.

Suleman a afirmat că atacurile au fost limitate la o „zonă geografică restrânsă (…) provocate de un număr mic de indivizi în afara legii”, pe care statul lucrează pentru a-i „neutraliza”. El a adăugat că toate obiectivele de investiții în petrol și gaze sunt „situate mult în afara zonelor de tensiune și sub o protecție solidă”.

În baza acordurilor de partajare a producției, compania petrolieră de stat este obligată să finanțeze partea sa din costurile de dezvoltare, ceea ce face ca proiectele să devină vulnerabile atunci când finanțarea guvernamentală întârzie.

Suleman a spus că NOC ia în calcul, din acest motiv, o revenire la acordurile de tip concesiune, în care investitorii ar suporta o parte mai mare din costurile inițiale. „Ne gândim să schimbăm modelul de business dintre NOC și partenerii noștri internaționali. Suferim din cauza lipsei de fonduri, iar acest lucru ne întârzie dramatic proiectele de dezvoltare”, a spus el.

Compania analizează dacă să revină la acorduri de concesiune sau să îmbunătățească termenii actuali de partajare a producției, astfel încât investitorii să poată aduce mai multă finanțare.

Un prim exemplu al acestei posibile schimbări a fost acordul semnat în luna iulie de NOC pentru un bloc numit Area 47, cu grupul UCC Holding, cu sediul în Qatar, controlat de frații Al-Khayyat, miliardari sirieno-qatarieni, fără organizarea unei runde competitive de licitație.

„Nu a existat un proces de licitație, a fost o negociere directă”, a spus Suleman, care a apărat tranzacția argumentând că UCC și partenerii săi vor finanța proiectul, iar cota de producție a NOC va crește după 10 ani.

El a adăugat că NOC intenționează să numească doi auditori externi, K2 Integrity și KBR, pentru a da asigurări companiilor străine în privința transparenței. „Am reușit să reconstruim încrederea partenerilor noștri. Sunt mulțumiți de transparență și de guvernanță”, a spus el.

Capacitatea Libiei de a atrage capital este complicată și de fragmentarea politică. Cele mai mari zăcăminte petroliere și terminale de export ale țării se află în zone controlate de Khalifa Haftar, omul forte care domină estul țării. În vest, Guvernul de Uniune Națională de la Tripoli, recunoscut de ONU, este susținut de o rețea de grupări armate.

Haftar și facțiunea sa au blocat periodic zăcăminte petroliere și porturi. Un grup de experți numit de ONU a arătat în martie că grupări armate legate de cercurile de conducere din est și din vest și-au dezvoltat capacitatea de a exercita control asupra NOC.

Suleman a spus că toate părțile din țara divizată acceptă importanța păstrării NOC ca instituție națională unică, dar a recunoscut presiunile cu care se confruntă compania. „Avem o relație bună, mergem în est și în vest și vorbim față în față cu principalii actori”, a spus el. Investitorii străini, a adăugat, au fost nevoiți să comunice cu facțiunile care controlează zonele în care operează, „pentru a-și ușura operațiunile”.

Problemele de finanțare ale NOC au persistat în ciuda prețurilor mai mari ale petrolului din perioada războiului dus de SUA și Israel împotriva Iranului și în ciuda unui buget național recent, care a alocat circa 2 mld. dolari pentru costurile operaționale ale companiei.

Suleman a spus că suma este insuficientă și că NOC ar vrea să rețină între 6 și 7 dolari pentru fiecare baril produs, pentru a-și finanța operațiunile.

NOC importă totodată circa 80% din combustibilul pe care îl vinde, la prețuri internaționale, iar pe piața internă îl comercializează la tarife puternic subvenționate, în timp ce un comerț ilegal profitabil, la scară mare, se află sub controlul unor facțiuni armate protejate de personaje importante din elitele politice de ambele părți ale țării, potrivit experților ONU.

„Contrabanda face rău economiei noastre”, a spus Suleman. „Este ceva ce depășește controlul și autoritatea noastră și are nevoie de măsuri imediate; altfel, va duce la colapsul economic al Libiei.”