Inovația, o țintă în mișcare

Economic – Presiunea tot mai mare pe nevoia de inovație este determinată de ciclurile tot mai scurte de viață a produselor, de creșterea pirateriei și de tranziția de la economia industrializată la economia bazată pe cunoaștere. Schimbările care au loc în modelele de inovare, deja vizibile în mediul de lucru, includ scheme flexibile de muncă, de outsourcing și un număr tot mai mare de profesioniști în regim freelancer. Se observă schimbări ale tiparelor de inovație în funcție de spațiul geografic și o deplasare a centrului de greutate către țările în curs de dezvoltare. Inovarea cunoaște o accelerare rapidă în aceste țări și este determinată de avantajele de cost.

Tehnologic – Aplicațiile Web 2.0  produc schimbări importante în modelele de inovare, pe măsură ce permit o împărtășire tot mai extinsă a cunoștințelor și o creștere a accesibilității și ușurinței colaborărilor la scară locală și globală. Inovații sunt așteptate să apară dinspre noul val de tehnologii sustenabile și noile dispozitive tehnologice tot mai ieftine, mai puternice și mai ușor de utilizat.

Social – Creșterea abilităților și a dorinței oamenilor de a se implica tot mai mult în social media și instrumente de colaborare schimbă modul de gândire în privința împărtășirii de cunoștințe, a colaborării și a realizării invențiilor. Un alt factor de influență este individualizarea, prin creșterea ambiției indivizilor de a se exprima și de a influența astfel designul produselor și/sau schimbarea funcționalității soluțiilor și serviciilor, ținând cont de nevoile lor. A fi inovativ este văzut drept ceva pozitiv din punct de vedere social, ceva care te face atractiv pentru un număr tot mai mare de persoane.

Mediu – Creșterea gradului de conștientizare a schimbărilor climatice, creșterea îngrijorărilor sociale și folosirea ineficientă a resurselor determină schimbări în modelele de inovare. Companiile devin tot mai conștiente de legătura directă dintre câștiguri și reputație. Inovarea reprezintă un proces prin care organizațiile generează idei pe care le valorifică punându-le în practică. Aceste idei permit schimbarea care creează valoare răspunzând la nevoi încă nesatisfăcute ale clienților. Comunicarea și demonstrarea valorii aduse sunt condiții obligatorii în procesul de adoptare a inovației.

La nivel organizațional, pentru ca inovația să devină realitate, este necesar să fie susținută de doi factori decisivi: Inovatorul – al cărui profil e caracterizat de determinarea cu care își dorește să rezolve problemele – și Sponsorul – cel care este în măsură să identifice valoarea unui proiect înainte de a fi implementat și este perseverent în a promova schimbarea. Din interacțiunea acestor doi factori rezultă un cadru al inovării. Iar acest cadru, de cele mai multe ori, este oferit pentru a marca fazele, cerințele și modul cum inovația poate fi încurajată.

La nivel macro, inovația este măsurată prin modul în care o caracteristică a unui serviciu sau produs al companiei generează o noutate în lumea înconjurătoare, pe piață sau în industrie. La nivel micro, aceasta este măsurată prin noutatea produsului sau serviciului pentru companie sau pentru client. În primul caz, este vorba de factori exogeni, precum nivelul de familiaritate al inovației din perspectiva publicului și a industriei. În al doilea caz, inovația este elementul de noutate adus unui produs al unei companii și al unei categorii de clienți ai companiei.

În inovația macro, discontinuitățile care rezultă nu sunt dependente de strategia sau de structura companiilor, baza de cunoștințe sau de disponibilitatea sa de resurse (de exemplu, World Wide Web). În cazul inovației la nivel micro, pot să apară discontinuități în strategia de marketing sau de cercetare-dezvoltare a companiei, în lanțul de aprovizionare sau de distribuție sau chiar pe zona de vânzări.

Cu toate acestea, capacitatea de inovare a unui produs este condiționată de capacitățile și competențele companiei (de ex. IBM, pentru a dezvolta o capacitate de producție a automobilelor electrice, și-ar induce perturbări și discontinuități în activitate; General Motors nu ar fi în aceeași situație). Discontinuitățile care rezultă de aici depind de strategia sau de structura firmei, de competențele ei, de baza sa de cunoștinte sau de resurse. Inovația se dezvoltă în lumea reală la fel ca în mințile noastre, conducând către o nouă realitate. Inovația este omniprezentă și nu lasă nimic neatins.

Ea are loc simultan în diverse domenii, sectoare sau industrii și atrage după sine dezvoltarea unui întreg vocabular. Prin integrarea diverselor sfere – cum ar fi piețele, competitorii, dezvoltările tehnologice -, inovarea dă naștere unor noi școli de gândire. În ceea ce privește modelele de business și tehnologiile concurente, tot mai multe părți implicate, cum ar fi companiile, universitățile, laboratoarele de cercetare și chiar și publicul larg pot să-și exprime punctul de vedere.

Din multitudinea de idei și gânduri, companiile optează pentru diferite abordări, pe care le articulează în strategii și planuri, având la bază modelul mental stabilit al organizației. Din contextul mai larg și în funcție de nevoi, o companie ar trebui să învețe cum să identifice contextul, modelele organizaționale și capacitățile sale pentru a incuba inovația.

CONSTANTIN MĂGDĂLINA
(Knowledge Management Officer, Marketing – EY România)