Ingrijorare si foarte mare ingrijorare

Deprecierea continua a euro fata de leu, pe parcursul ultimelor saptamani, s-a accentuat spre sfarsitul saptamanii trecute, cand euro a ajuns la minimul din ultimii cinci ani, la 3,16 lei/euro.

O asemenea evolutie a fost incurajata de declaratiile facute in Elvetia, vineri, de guvernatorul BNR Mugur Isarescu, conform carora banca centrala nu are de gand sa intervina pe piata valutara decat daca ar fi „foarte ingrijorata“ de dezechilibrul intre euro si leu. Comentariul lui Isarescu a stimulat cumpararile de lei pe piata, dupa ce in vremea din urma incepuse sa se vorbeasca tot mai insistent de o posibila interventie a BNR in sensul impiedicarii unei aprecieri exagerate a leului. In recentul Raport asupra stabilitatii financiare, publicat luna trecuta, BNR facuse un scenariu conform caruia o depreciere cu 19,1% a leului fata de euro ar atrage doar o diminuare cu maxim 2,86% a fondurilor proprii ale bancilor comerciale, in conditiile in care acestea nu au expuneri valutare mari si sunt bine capitalizate. Un astfel de scenariu este intr-o masura relevant pentru intentia BNR de a mai risipi din prevestirile sumbre privind o cadere brusca a unui leu supraevaluat, in cazul in care deficitele externe sau o conjunctura regionala proasta i-ar determina pe speculatori sa iasa de pe leu.

Acum insa, pariul este de la ce nivel anume se poate vorbi de o situatie „foarte ingrijoratoare“ pentru BNR: unii comentatori au apreciat initial ca un asemenea prag ar fi cel de 3,2 lei/euro, insa intre timp acesta a fost depasit. Altii au pomenit de o posibila evolutie chiar spre 3 lei/euro pana la sfarsitul acestui an, cu premisa ca achizitiile speculative de lei vor continua, in timp ce altii considera posibila atingerea pragului de 3 lei/euro abia in intervalul 2010-2012, inainte de intrarea monedei romanesti in mecanismul ratelor de schimb ERM II, care preceda adoptarea euro. Perceptia ca intarirea actuala a leului este nefundamentata si periculoasa pentru economie continua sa existe insa atat printre analistii romani, cat si printre cei straini, problema care se pune fiind daca o eventuala corectie de curs va lua forma unei „aterizari line“ (sau pur si simplu a stoparii aprecierii) ori, dimpotriva, a unei deprecieri brutale.