Inflația și lăcomia intră într-un bar... Sună ca începutul clasic al unui banc. Însă, dacă ne uităm la prețurile din HoReCa, bancul se transformă de fapt, rapid, în realitate

Inflația și lăcomia intră într-un bar… Sună ca începutul clasic al unui banc. Însă, dacă ne uităm la prețurile din HoReCa, bancul se transformă de fapt, rapid, în realitate. Într-un an și jumătate, prețurile din restaurante, baruri și cafenele au crescut și cu mai bine de 50%. Și nu e doar cazul industriei ospitalității, dat fiind că toate bunurile și serviciile au suferit scumpiri pe bandă rulantă începând cu 2022. În acest context, întrebarea este: cât e realitate și cât e lăcomie în ceea ce se întâmplă în economie?

În primăvara acestui an, după ce o lume întreagă deja se confruntase timp de câteva luni bune cu inflație record, ce a depășit chiar și 20% în anumite țări, unii bancheri, economiști, antreprenori și executivi au început să pună la îndoială necesitatea unor scumpiri atât de mari și atât de dese. „Primim în continuare, săptămânal, notificări privind noi majorări de prețuri”, spuneau în prima parte din 2023 antreprenorii și executivii din varii sectoare. Și asta în condițiile în care prețurile la energie erau stabile și mult sub nivelul maxim atins într-un 2022 marcat de războiul ruso-ucrainean. La fel și prețurile la carburanți. În acest context, a apărut termenul de greedflation – o combinație de lăcomie și inflație greu de tradus în limba română. El a sumarizat perfect ceea ce tot mai multe voci spuneau, și anume că dincolo de cauzele economice, există și o lăcomie din partea companiilor, care profită de situație să își rotunjească profiturile, iar asta face ca prețurile să își continue ascensiunea către noi și noi culmi. „Fie că vorbim de făina de secară, fie că vorbim de gripa aviară, ambele au impact asupra producției de ouă. Când unul din aceste două subiecte ajunge la știri, producătorii din domeniu au oportunitatea de a mări prețurile fără ca oamenii să se poată plânge”, spunea recent un antreprenor – Ken Jarosch, proprietarul Jarosch Bakery -, citat de publicația americană Bloomberg. El făcea referire la faptul că orice producător speculează ce se întâmplă în lume pentru a putea apela la scumpiri.

În România, în 2022, un an marcat de o serie de evenimente majore precum războiul de la graniță, inflația record și majorările periodice ale dobânzii de politică monetară, firmele locale au raportat cel mai mare profit cumulat și cele mai mici pierderi nete din ultimii ani.

Același lucru îl susținea într-un articol al cotidianului britanic Financial Times și Albert Edwards, global strategy manager la Societe Generale (grupul care deține BRD în România). El spunea că, în realitate, inflația are drept principală cauză dorința companiilor de a-și rotunji profiturile și nu creșterea salariilor, așa cum susțin Băncile Centrale care se tem că noi majorări de salarii ar putea duce la o spirală inflaționistă. „Firmele au profitat de faptul că clienții așteptau scumpiri, după ce în presă s-au anunțat majorări de prețuri la materii prime. Companiile au profitat de aceste așteptări pentru a opera scumpiri pe care le-au pus pe seama creșterii de costuri. Și totul a trecut neobservat.” Este această situație aplicabilă și pieței locale? Jucătorii din producție și retail cred că da. Iar datele statistice vin să confirme acest lucru. În ultimul an, prețurile pentru cele mai multe bunuri de larg consum au crescut cu rate cuprinse între 20 și 50%, conform informațiilor din piață. Pentru unele produse alimentare, spre exemplu, în ultimii 2-3 ani, prețul aproape s-a dublat, lucru resimțit din plin de consumatorii ale căror salarii nu au crescut la fel de repede. În acest context, puterea de cumpărare a scăzut, adică oamenii și-au permis mai puțin decât anterior. Producătorii și retailerii au declarat în mod constant că scumpirile vin pe lanț și că își au justificarea în creșterea tuturor costurilor, de la materii prime la energie și de la logistică la transport. Mai mult, ei au declarat că a trebuit să își taie din marje pentru a absorbi din scumpirile pe care nu au putut să le dea mai departe integral către consumatori.

Totuși, în România, în 2022, un an marcat de o serie de evenimente majore precum războiul de la graniță, inflația record și majorările periodice ale dobânzii de politică monetară, firmele locale au raportat cel mai mare profit cumulat și cele mai mici pierderi nete din ultimii ani, soldul net al profitului sărind de 200 mld. lei, dublu față de 2020 și cu 32% peste nivelul din 2021. Astfel, câștigul net la nivelul întregului mediu de business a crescut de două ori mai repede decât cifra de afaceri și decât inflația, arată calculele Business Magazin pe baza datelor de la Registrul Comerțului. Mai exact, scumpirile record au tăiat din puterea de cumpărare a românilor, dar nu și din câștigurile și marjele companiilor. „Eu am semnalat încă din februarie că există un val de scumpiri nejustificate, iar fenomenul persistă. Prețul la sticlă e mult mai mult decât dublu față de 2021. Și nu scade”, spune Dan Balaban, cofondatorul producătorului de vin Davino, unul dintre cei mai importanți actori din industria de profil. Sticla e un produs energofag, așa că ea s-a scumpit odată ce prețul energiei s-a dus în sus în 2022. Acum, că el a coborât drastic față de maxime, prețul la sticlă tot nu scade. „Din noiembrie, prețul la energie a început să coboare, dar acest declin nu a fost corelat cu altele. Nu m-a anunțat nimeni de vreo ieftinire. Din tot ce cumpărăm noi în volume mari – sticle, dopuri, etichete, furniruri – la nimic nu am văzut scăderi de prețuri”, completează omul de afaceri. Feliciu Paraschiv, antreprenorul care deține lanțul de magazine Paco, unul dintre cei mai mari retaileri independenți din România, afirmă că apar ieftiniri la anumite produse, dar e vorba de acele bunuri pe care le împinge piața acerb de la spate. „Spre exemplu, la ulei, am pornit de la 12 lei pe litru în ianuarie, am ajuns la 8,4 lei în martie, iar acum prețul s-a stabilizat la 5,5-6 lei pe litru. E vorba de un produs al cărui preț a fost dat și de context. Similar e la roșii.” El face referire la faptul că trebuie să existe o diferență mare între cerere și ofertă pentru ca prețul să o ia în jos. Mai exact, oferta trebuie să fie mult mai mare decât cererea. „Odată cu Programul Tomata, fermierii au plantat mult – nu a existat un control sau o planificare raportată la cerere – așa că acum există roșii în exces. Fermierii le dau pe câmp cu 30-40 de lei. La raft prețul a scăzut de la 8 la 2 lei.”

De regulă, vara, scăderi de preț apar la produsele de sezon, la legume și fructe, pentru că vin cele românești în piață și oferta e mult mai mare decât până atunci. La restul, prețul rămâne în bună parte în picioare, completează Feliciu Paraschiv. „Dacă raportăm numărul de scumpiri la numărul de ieftiniri, în aceeași unitate de timp, primele sunt în continuare mai multe. Da, s-au mai temperat ca număr și scumpirile, dar în continuare nu înțeleg, dacă energia e ieftină, dacă prețul la carburant a scăzut, dacă euro stă pe loc, de ce mai există?” În esență, conform teoriei economice, poți vinde cu maximul cât îți permite piața. Mai exact, raportul cerere-ofertă stabilește prețul. Totuși, concurența joacă însă și ea un rol major aici. Cu cât competiția e mai acerbă, cu atât prețul crește mai greu. „Sunt unele industrii unde există o mână de actori importanți care fac jocurile, mă gândesc la ciment, la zahăr, la ulei sau la lapte. Dacă luăm cazul laptelui, fermierii zic că de la ei pleacă materia primă de la poarta fabricii cu 1,7 lei per litru. Iar la noi, produsul finit ajunge la 8-9 lei la raft. Dar, la noi, de fapt, de la procesator ajunge cu 6-7 lei. Noi nu ne permitem să punem adaos mai mare de 10-15%. Mă refer la retailerii mici și mijlocii. Noi dacă punem adaos mai mare, avem prețuri peste cele ale marilor jucători și ne omorâm singuri.”

Antreprenorul afirmă că se întâmplă să primească și lapte cu 4 lei per litru, dar doar când sunt supra-cantități în piață, iar procesatorii vor să scape de el. „Atunci, ei bagă o promoție. Dar e ceva punctual, doar când există exces.” În cazul laptelui de consum, prețul a coborât recent sub media de 8-9 lei per litru, după ce autoritățile locale au discutat cu retailerii și procesatorii reducerea prețului pentru consumatorul final cu cel puțin 20%. Aceste negocieri au apărut după ce acest bun de bază în coșul de cumpărături a suferit scumpiri de până la 50% în doar un an. La scurtă vreme după implementare, guvernul a mai anunțat că de la 1 august, pâinea, laptele, făina, uleiul, zahărul, fructele și legumele, mai exact o serie de alimentele de bază, ar urma să se ieftinească pentru următoarele trei luni, ca urmare a unui proiect de ordonanță de urgență, prin care se limitează adaosurilor comerciale ale procesatorilor și retailerilor. Conform acestuia, cotele de adaos comercial pentru produsele alimentare de bază vor fi de maximum 20% la procesator, față de costul de producție al produsului, maximum 5% pe întreg lanțul de distribuție, indiferent de numărul de mâini prin care trece, și de maximum 20% la comerciant, față de prețul de achiziție. Această măsură a fost salutată de unii reprezentanți din mediul de business, care consideră că este benefică pentru menținerea puterii de cumpărare și a apetitului de consum al populației. Există și voci care afirmă că nu e sănătoasă o implicare a statului în economie. „Demersul guvernului (de a limita adaosul comercial – n.red.), menit a da o speranță consumatorilor, eu îl înțeleg. Dar trebuie să fim atenți, pentru că implicarea statului în economie poate crea dezastre. După cum spunea un economist, ignorarea legilor economice poate crea probleme mai mari decât ignorarea legilor justiției”, explică Grigore Horoi, președintele grupului Agricola din Bacău, unul dintre cei mai mari producători de carne de pui, mezeluri și produse ready meal din România.

El mai spune că o bună parte din inflație are cauze clare, dar recunoaște că sunt și unele companii care și-au rotunjit câștigurile în această perioadă. „Criza sanitară a blocat foarte multe activități, iar planeta a avut de suferit. Guvernele, ca să țină economiile în continuare funcțiionale, au venit cu ajutoare, au injectat bani în piețe. Adam Smith spunea încă de acum câteva sute de ani că dacă arunci cu bani în piețe, rezultatul va fi inflația. Acum, aceasta e principala cauză a inflației record. Miliardele pompate în pandemie se văd astfel.”  În plus, în ceea ce privește Europa, un factor suplimentar a fost și războiul de la granița României, care a săltat prețul energiei, iar energia e prezentă peste tot când vine vorba de producție, completează Horoi. Deși România și, în general, țările din estul continentului s-au confruntat cu o inflație mai mare tocmai din cauza războiului– circa 16% în cazul pieței locale în 2022 -, această problemă a afectat de fapt întreaga lume, începând cu Europa Occidentală și continuând cu SUA. Motivele invocate de jucători pe aceste piețe au fost, în bună parte, aceleași  ca și în România. Astăzi, când încep să apară public rezultatele financiare pe 2022, ele indică totuși profituri record. De aceea, tot mai multe voci pun sub semnul întrebării afirmațiile inițiale. „Sigur, au fost și unele companii care pe aceste fonduri au marcat profituri mai mari decât în mod normal. Acum însă, pare că lucrurile se aranjează, pare că încep să apară și scăderi de prețuri. Dar e o mișcare cu bătaie mai lungă.” Spre exemplu, dacă prețul grâului scade acum, declinul se va vedea în prețul cărnii sau al ouălelor abia la toamnă. Plus că grâul reprezintă doar o componentă din preț. „Semnalele sunt însă în sensul acesta, al ieftinirilor.”

Această tendință e confirmată și de Bogdan Irsik, coproprietar al constructorului Wincon din Cluj. Antreprenorul afirmă că există exemple de produse unde au apărut scăderi de prețuri. La metale au fost cele mai mari scumpiri, dar și cele mai mari ieftiniri. „Deși au apărut scăderi de prețuri, nu ne-am întors de unde am pornit.” Există însă și situații unde prețul nu dă semne că ar vrea să coboare de pe culmile pe care le-a cucerit în ultimul an. „Nu putem vorbi de un fenomen generalizat de greedflation la nivelul întregii industrii a materialelor de construcții. El este însă vizibil în cazul sectoarelor cu concurență redusă, acolo unde jucătorii au poziții de monopol. Un exemplu este industria cimentului.” Deși prețul la energie e plafonat, deși prețul la carburant a scăzut – acestea fiind două elemente de bază în formarea prețului la ciment -, România cel mai mare preț din Europa la acest produs, explică Bogdan Irsik. De vină e poziția dominantă a companiilor din sector. „Aceasta nu este o situație nouă, doar că acum jucătorii profită și mai mult.” Totodată, manoperele au crescut și nu au mai coborât. La oameni e greu însă să mai scazi câștigurile odată ce ele au urcat.  „La salarii o să avem probleme, pentru că ele au crescut în timp ce productivitatea muncii a scăzut. E o problemă globală. Deși avem tehnologii noi, deși avem inteligență artificială, productivitatea e cu 20% mai redusă decât acum 30 de ani.”

Chiar și așa, anul trecut a fost unul bun pentru business. În 2022, un an marcat simultan de mai multe evenimente majore, companiile de pe plan local au adunat afaceri de 2.422 mld. lei (490 mld. euro), în creștere cu 16% față de anul anterior, arată calculele Business Magazin pe baza datelor de la Registrul Comerțului. Avansul este în linie cu inflația generală anunțată de Institutul Național de Statistică, semn că nu a existat un declin în volume. Datele se referă la companiile care și-au depus rezultatele financiare la Ministerul de Finanțe până la începutul lunii iulie. Deși toate sectoarele au fost afectate de inflație, deși antreprenorii și executivii din multinaționale au zis în cor că nu mai fac față scumpirilor pe care nu le transferă integral către consumatori pentru că aceștia nu le pot suporta, datele economice spun o altă poveste. Mai exact, cifra de afaceri cumulată a companiilor din economie a crescut la un nivel record. În doar cinci ani, mediul local de business este mai mare cu 1.000 de miliarde de lei. Iar față de 2008-2009, ani etalon pentru toată lumea, businessul total s-a mai mult decât dublat.

Și asta în condițiile în care numărul de firme a crescut mult mai lent, cu 13% în cinci ani și cu sub 30% în 15 ani. Asta înseamnă că firmele existente au devenit tot mai mari. Și mai profitabile.