Industria petrolului din SUA a prosperat sub Trump, a prosperat și mai mult sub Biden și a ajuns mai productivă chiar și decât sectorul tech. Ce se va întâmpla cu aceasta sub „noul Trump”?

Industria petrolului din SUA a prosperat sub Trump, a prosperat și mai mult sub Biden și a ajuns mai productivă chiar și decât sectorul tech. „Noul” Trump a promis că îi va fi și mai bine.

Într-un colț prăfuit de țară, lângă granița dintre Texas și New Mexico, inginerii producătorului de petrol Matador Re-sources s-au confruntat cu o problemă. Înțelepciunea convențională le recomanda forarea a patru puțuri vertical, urmate de foraj orizontal, pentru a ajunge la straturile de rocă îmbibate cu petrol, o tehnică perfecționată de indus-tria șistului din SUA. Însă terenul era prea îngust, limitând raza fiecărui puț și, probabil, făcându-le pe toate neprofitabile. Așa că inginerii au încercat un concept nou: o revenire în formă de U. După ce au perforat vertical stra-tul de șist, au săpat în lateral aproape doi kilometri, au curbat puțul și apoi au forat până înapoi de unde au început. A funcționat. Matador a reușit astfel să extragă petrolul cu două puțuri în loc de patru, reducând costurile la jumătate, scrie Bloomberg.

„Este uluitor, într-adevăr”, spune directorul executiv al Matador, Joseph Foran. „Le oferi oamenilor un obiectiv și ei vor găsi modalități mai bune, echipamente mai bune, tehnici mai bune.” Întoarcerea sau forajul în potcoavă este un exemplu al micilor îmbunătățiri care, împreună, i-au ajutat pe producătorii de petrol și gaze americani să obțină cele mai mari creșteri de productivitate a muncii dintre toate sectoarele de business din SUA în ultimul deceniu. Aceste creșteri sunt mai mari chiar și decât cele ale industriei tehnologice, care de obicei este liderul. Producția de țiței a SUA a crescut la un nivel record de 13,3 milioane de barili pe zi, cu 48% mai mult decât Arabia Saudită, și asta cu mai puțin de o treime din instalațiile și mult mai puțini muncitori decât erau necesari acum 10 ani.

Producția de țiței a SUA a atins un nivel record de 13,3 milioane de barili pe zi, cu 48% mai mult decât Arabia Saudită, folosind mai puțin de o treime din numărul instalațiilor și mult mai puțini muncitori decât acum 10 ani.

Industria petrolieră a Americii a evoluat de la a fi un outsider pe piața mondială la a cuceri cotă de piață în dauna OPEC, transformând SUA într-un exportator net de petrol și devenind un motor al economiei americane. Investitorii fugeau din sector cu doar câțiva ani în urmă, pariind pe tranziția verde, când excesul global de petrol devenise o povară pentru producători. Dar forarea a mii de puțuri anual – și învățarea din fiecare – a fost un factor major care a contribuit la îmbunătățirea productivității în SUA după ani de creștere mediocră. Producția de petrol americană va crește cu 600.000 de barili pe zi în 2025, cu aproximativ 50% mai mult decât avansul din acest an, datorită produc-tivității mai mari a sondelor, potrivit BloombergNEF.

„Vorbim de un sector energetic extrem de productiv și asta are ca rezultat o serie de efecte pozitive asupra restului economiei americane”, a declarat David Rodziewicz, specialist senior în economie la Federal Reserve Bank of Kan-sas City. „Ne ferește de șocuri mai mari pe piața mărfurilor decât cele din anii 1980 sau 1990, când eram, în mare, importatori de țiței.”

Creșterea producției de petrol și gaze a Americii poate părea contrară eforturilor administrației Biden de a conduce lumea spre zero net. Dar beneficiile pentru economie – în special în statele cheie din punct de vedere electoral, cum ar fi Pennsylvania – sunt acum atât de mari, încât candidata democrată la președinție, Kamala Harris, a decla-rat în repetate rânduri că nu va interzice fracturarea hidraulică, dezicându-se de comentariile făcute în 2019. De asemenea, producția crescută de petrol contribuie esențial la încetinirea inflației, prețurile benzinei scăzând cu peste 10% în ultimul an, în ciuda tensiunilor crescute din Orientul Mijlociu.

Prețurile mai scăzute ale țițeiului – de care companiile energetice pot profita datorită eficienței mai mari – sunt transmise și altor industrii. De exemplu, gazele naturale mai ieftine ajută la strategia de reindustrializare a admin-istrației Biden, oferind energie la prețuri reduse pentru industria manufacturieră, precum și materie primă pentru producția de îngrășăminte și materiale plastice. Însă beneficiile nu se opresc doar la energia mai ieftină: susținută de progresele din sector, creșterea productivității generale a forței de muncă din SUA – principalul ingredient pentru îmbunătățirea pe termen lung a nivelului de trai – din ultimii patru ani a contribuit la atenuarea durerii care însoțește, în mod tradițional, inflația accelerată. Producția mai mare pe oră lucrată este luată în considerare în calculele Rezervei Federale, pe măsură ce banca centrală ajustează ratele dobânzilor. Dacă firmele pot produce mai mult cu același număr de angajați sau mai puțini, salariile pot crește mai repede fără a amplifica inflația, rezultând o putere de cumpărare mai mare.

Producția de petrol americană este estimată să crească cu 600.000 de barili pe zi până în 2025, datorită productivității mai mari a sondelor, ceea ce reprezintă o creștere cu 50% față de avansul din acest an, potrivit BloombergNEF.

Șistul american nu va putea oferi pentru totdeauna Americii o forță mai mare decât cea a OPEC. În cele din urmă, producția va scădea pe măsură ce câmpurile vor fi exploatate și epuizate. Între timp, Agenția Internațională pentru Energie prognozează că cererea globală de petrol se va stabiliza în 2029, pe măsură ce lumea se îndepărtează de combustibilii fosili. În timp ce răscumpărările de acțiuni și dividendele i-au atras pe unii investitori înapoi în sector, mulți nu s-au mai întors. „Câștigurile în eficiență ajută SUA să se mențină competitivă pe măsură ce baza de resurse se degradează în timp”, spune Raoul LeBlanc, vicepreședinte pentru produse neconvenționale din America de Nord la S&P Global Commodity Insights. „Dar, în cele din urmă, geologia învinge întotdeauna.”

Cu toate acestea, boomul petrolului din ultimul deceniu a ajutat economia americană să crească într-un ritm mai rapid decât cel al altor națiuni bogate și a menținut cererea de forță de muncă ridicată. Chiar dacă revoluția șistului durează de 15 ani, succesul său nu a fost încă reprodus în afara SUA, unde geologia, drepturile de proprietate și ac-cesul la capital se combină pentru a face această industrie posibilă. Potrivit unei analize McKinsey Global Institute, niveluri mai ridicate de productivitate în toate sectoarele ar putea adăuga 10.000 de miliarde de dolari la PIB-ul SUA din 2023 până în 2030.

Productivitatea în sectorul extracției de petrol și gaze aproape s-a triplat în deceniul care s-a încheiat în 2022, com-parativ cu o dublare în unele industrii bazate pe tehnologie. Creșterea productivității din SUA a fost un subiect major de dezbatere în rândul economiștilor, mulți dintre ei întrebându-se cât de mult din această creștere este produsul inteligenței artificiale și cum va fi influențată de AI în viitor.

Regenerarea industriei petrolului din America din ultimul deceniu are la bază un alt tip de descoperire tehnologică: combinația de forare orizontală prin straturi de șist și fracturarea rocilor cu apă, nisip și substanțe chimice sub pre-siune pentru a extrage hidrocarburi. Totuși, forarea prin șist a fost considerată inițial prea costisitoare și mai limitată din punct de vedere geologic, pe termen lung, decât forarea în rezervoarele cu flux liber din Orientul Mijlociu. Producția din bazinele americane, cum ar fi Permian din vestul Texasului și sud-estul statului New Mexico, era de așteptat să se prăbușească, deoarece producătorii nu mai făceau descoperiri semnificative și se confruntau cu costuri în creștere.

Aceste limite sunt acum reevaluate. Biroul de Statistică a Muncii din SUA estimează că extracția de petrol și gaze va avea cea mai rapidă creștere a producției dintre toate industriile americane în următorul deceniu. Și, potrivit com-paniei de cercetare Novi Labs, 2024 se conturează a fi cel mai bun an din istorie pentru productivitatea pe sondă. „A fost o mică surpriză pentru mine”, spune Ted Cross, vicepreședinte pentru managementul produselor la Novi. „Este foarte interesant și contrazice puțin ceea ce auziți de obicei.”

Operatorii continuă să îmbunătățească tehnicile de fracturare hidraulică. Aceasta include forarea de puțuri mai lungi și eliberarea apei la presiuni mai mici, ceea ce reduce frecarea și consumul de energie. Exploratorii forează acum puțuri de peste 6,4 kilometri orizontal prin straturi de șist, față de 5 kilometri acum doar câțiva ani. Consoli-darea industriei contribuie, de asemenea, la această tendință. Producătorii, cumpărând companii care dețin ter-enuri adiacente, au acces la suprafețe mai mari, unde pot fora puțuri mai eficiente.

Într-o după-amiază de toamnă, Katy Dickson, vicepreședinte pentru tehnologie la compania de servicii petroliere Patterson-UTI Energy, urmărește un perete de ecrane care luminează o cameră de control întunecată dintr-o clădire de birouri din Houston. Pe ecranul de 110 inci din stânga, se văd puncte împrăștiate în toată America de Nord, ilustrând locațiile platformelor Patterson. Dar Dickson se concentrează pe ecranul central, care afișează di-agnosticările unei platforme care forează un puț în sudul Texasului.

Au trecut vremurile în care un inginer de la sediu distribuia stick-uri de memorie USB și trebuia să aștepte ca cineva să aducă datele înapoi pentru analiză. „Acum, dacă specialistul vrea datele, toate sunt la îndemâna lui, oricând”, spune Dickson. „Munca este mult mai ușoară.”

În 2014, operatorii din Bazinul Permian aveau nevoie de prețuri de peste 70 de dolari pe baril pentru a obține profit, dar acum pot obține profit chiar și cu țițeiul la cotații de 40 de dolari pe baril, datorită îmbunătățirilor în eficiență, conform S&P Global Commodity Insights.

Multe platforme de foraj, cum ar fi cele ale Baker Hughes, sunt acum autonome și își găsesc orientarea singure. Cu ajutorul senzorilor electronici încorporați într-un cilindru metalic de aproximativ 2 metri lungime, montat în spatele frezei din oțel, computerele pot stabili cursul optim prin straturi de rocă și se pot auto-corecta în aproximativ un minut, comparativ cu cele 10 minute necesare unui operator uman pentru a ajusta traiectoria. Lucrătorii sunt spri-jiniți de software avansat – un fel de Google Maps subteran tridimensional – care le indică în timp real unde să di-recționeze burghiul pentru a rămâne în cea mai mare pungă cu petrol.

Progresele tehnologice au transformat și relația companiilor de foraj cu investitorii. După ce creșterea rapidă a producției în primii ani ai boomului șistului a dus la o scădere a prețurilor petrolului, producătorii s-au concentrat pe o creștere mai sustenabilă și pe eficiență sporită, majorând randamentele pentru acționari. Fuziunile și achizițiile au redus numărul de muncitori necesari pe câmpurile petroliere din SUA. Lucrătorii din industria șistului au nevoie acum de doar un an pentru a atinge adâncimile la care, cu un deceniu în urmă, ajungeau în trei ani. În timp, numărul de membri din echipe a fost redus, păstrându-i doar pe cei mai experimentați.

În 2014, operatorii din Permian aveau nevoie de prețuri de peste 70 de dolari pe baril pentru a obține profit. Zece ani mai târziu, aceiași operatori pot face profit chiar și cu țiței la cotații de 40 de dolari pe baril, chiar dacă se extind spre formațiuni geologice mai dificile, potrivit S&P Global Commodity Insights. Deși petrolul este mai scump în prezent, flexibilitatea industriei continuă să fie o problemă pentru rivalii internaționali, precum Arabia Saudită, care are ne-voie de prețuri mult mai mari pentru a-și echilibra bugetul.

Succesul companiilor de foraj din SUA, multe dintre ele mici și cu personal redus, pune presiune pe Arabia Saudită. Regatul are nevoie de un preț al petrolului de cel puțin două ori mai mare pentru a-și acoperi cheltuielile bugetare. Pe măsură ce cotațiile țițeiului au scăzut din iulie până în septembrie, parțial din cauza cererii slăbite din China, OPEC a fost nevoit să amâne planurile de a majora producția, în timp ce companiile americane de foraj au continu-at să-și crească livrările.

Companiile petroliere din Bazinul Permian – unde marii producători includ Chevron, Exxon Mobil, ConocoPhillips și Occidental Petroleum – caută în mod constant modalități de a îmbunătăți productivitatea. De exemplu, Patterson-UTI a început să modernizeze condițiile de locuit pentru echipaje, oferind noile facilități celor mai rapide echipe. Devon Energy monitorizează toate cele 16 platforme din Permian cu un scor zilnic detaliat, măsurat în minute și se-cunde, și afișează clasamentele echipajelor. Matador a experimentat fracturarea simultană a două puțuri în 2021, iar acum peste 70% din puțurile companiei sunt fracturate simultan, economisind 35 de milioane de dolari în ultimii trei ani. Uneori, fracturarea se face chiar pe trei puțuri simultan, spune Cliff Humphreys, vicepreședinte executiv, economisind astfel 350.000 de dolari per sondă. „Ce am observat în mod remarcabil este creșterea constantă a productivității, în special în sectorul petrolului și gazelor”, spune Ken Medlock, director principal al Centrului de Studii Energetice de la Universitatea Rice, Institutul Baker pentru Politici Publice din Houston. „Dacă ne uităm înapoi la 2012, se scriau cărți despre cum șistul va dispărea rapid, dar acum, 11-12 ani mai târziu, industria nu nu-mai că a supraviețuit, dar continuă să crească.”