Industria filmului în 2015: Ce a mers și ce nu

În sezonul de vară al industriei cinematografice se pleacă de la premisa că marile case de producție știu exact ceea ce publicul vrea să vadă. Filmele cu bugete mari dau și mai mulți bani pe campanii de marketing, bazându-se pe convingerea că aceasta este rețeta succesului. De multe ori însă, lucrurile nu stau chiar așa. Sezonul de vară 2015 a produs mai multe surprize plăcute, precum Mad Max sau Jurassic World, dar și numeroase dezamăgiri, cum ar fi Terminator sau Fantastic Four. Iată ce a mers și ce nu în vara lui 2015.

Personajele feminine în prim-plan. Furiosa în Mad Max, Ilsa Faust în Misiune Imposibilă sau Susan Cooper în Spy sunt doar trei exemple de filme care și-au clădit succesul pe interpretările feminine de excepție.

Furiosa, personajul principal din Mad Max: Fury Road, a “furat” filmul, așa cum spun americanii; dacă Tom Hardy nu a fost lăsat sau nu a putut să se ridice la înălțimea rolului deținut inițial de Mel Gibson, Charlize Theron este cea care s-a impus în producția cu accente apocaliptice. Susan Cooper și-a confirmat statutul de superstar în Spy, o comedie în care îi are alături pe mult mai cunoscuții Jude Law și Jason Statham.

Filmele centrate pe personaje feminine au cunoscut și succes la box-office: pe lângă Mad Max și Spy, Trainwreck (Amy Schumer în rol principal) a încasat peste 100 de milioane de dolari, iar Pitch Perfect 2 (regizat de Elizabeth Banks) a adus aproape 200 de milioane de dolari. Un alt moment ce merită menționat este cel al premiilor Emmy, unde Viola Davis a devenit prima actriță de culoare care obține premiul pentru rol feminin într-un serial dramatic.

Și 2016 promite să mențină această tendință: așteptăm personaje precum Wonder Woman în Batman vs. Superman, Storm sau Jean Grey în X-Men și o echipă întreagă de femei în rebootul Ghostbusters. Filmele de animație trec la următorul nivel. După Jurassic World și Avengers: Age of Ultron, cele mai de succes filme ale verii au fost două producții animate, Inside Out și Minions. Chiar dacă acest lucru nu e neapărat surprinzător, încasările aduse sunt mult peste așteptări. Ambele filme au adus peste 300 de milioane de dolari doar în Statele Unite, lucru ce nu se mai întâmplase din 2013 (Frozen și Despicable Me 2). Explicația ar putea fi dată de tendința producătorilor de a realiza scenarii ceva mai complexe, care să atragă și alți membri ai familiei.

Lumea s-a plictisit de supereroi. Vara a reprezentat o perioadă de tranziție pentru filmele cu supereroi: Marvel se pregătește pentru lansarea fazei 3 din universul său, cei de la DC pregătesc revenirea în forță, iar Fox a anunțat două noi filme. Toate acestea vor ajunge pe marile ecrane în 2016, iar companiile de mai sus au ales pentru 2015 personaje mai puțin cunoscute sau remake-uri ale unor filme care nu au performat prea bine în trecut. În afară de Avengers: Age of Ultron (care pune punct fazei 2 a Marvel Cinematic Universe – MCU), ceilalți supereroi aruncați în luptă nu au reușit să atingă succesul predecesorilor lor.

Pentru Ant-Man, un personaj puțin cunoscut în universul Marvel, compania a încercat să găsească o distribuție de excepție: Paul Rudd, Michael Douglas, Michael Pena și alții. Contribuția regizorului Peyton Reed a fost evidentă, dar recenziile pozitive primite din partea criticilor nu au adus oamenii la sălile de cinema. Ant-Man a avut încasări modeste pentru standardele Marvel, de doar 400 de milioane de dolari, plasându-se pe locul 10 din 12 în franciza MCU.

Fantastic Four a eșuat la toate capitolele: interpretări slabe, un scenariu ridicol și lipsit de logică și încasări pe măsură. Nota de pe site-ul de specialitate IMDb nu prea lasă loc de discuții: 4,1 din 10.

Nu e nevoie de logică dacă sunt suficiente efecte speciale. Atunci când mergem la film pentru vizionarea unui blockbuster, așteptările noastre sunt destul de scăzute în ceea ce privește scenariul sau logica din spatele acestuia. Sezonul estival ne-a arătat că avem dreptate, pentru că filme precum San Andreas sau Jurassic World au avut numeroase scăpări în această zonă. Spre exemplu, e greu de înțeles de ce Dwayne Johnson fură un elicopter care ar putea salva sute de vieți doar pentru a pleca în căutarea familiei sale (San Andreas). Sau de ce Arnold Schwarzenegger poate călători în timp în anul 1984, dar acest lucru nu mai e posibil 30 de ani mai târziu (Terminator).

Nostalgia este un sentiment care vinde. Afirmația de mai sus nu a fost valabilă în toate cazurile; dar atunci când a fost, încasările au trecut de 1,5 miliarde de dolari. Vorbim de Jurassic World, un film care a respectat cu acuratețe rețeta descoperită de Steven Spielberg și a adăugat la ea efectele speciale ale vremurilor noastre. Scenariul este similar cu cel al lui Jurassic Park, având personaje negative bine definite și o desfășurare previzibilă a acțiunii. Nu același lucru poate fi spus despre Terminator: Genisys, care a performat mult sub așteptări. Care este diferența dintre cele două? De ce unul s-a bucurat de un succes uriaș, iar celălalt a dezamăgit? Răspunsul este, cel mai probabil, tot scenariul. În vreme ce Jurassic World are o poveste simplă și bine definită, Terminator propune o complicată poveste science fiction. Publicul, pare-se, nu vrea să piardă prea mult timp gândindu-se la implicațiile călătoriei în timp.