Indicatorul neluat în seamă care arată că inflația este de 25-30%, nu de 15% cum arată datele oficiale. Prețurile producției industriale au fost mai mari cu 53% la opt luni din an față de perioada similară a lui 2021

♦ Prețul la energie a crescut cu 158% ♦ Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă s-a scumpit cu 200%  Oamenii nu simt cumplit această schimbare pentru că prețurile sunt compensate ♦ Dar statul nu va mai putea susține la un moment dat această compensare ♦ Doar compensarea carburantului costă 2 mld. euro până la final de an.

Pentru un om care stă într-un apartament/casă oarecare dintr-un bloc oarecare din București sau din România prețul la energie este plafonat la 1 leu kWh. Pentru el, nimic nu pare schimbat. Pe piața liberă a energiei însă, prețul este de patru ori sau chiar cinci ori mai mare. Companiile nu beneficiază de această subvenție, așa că prețul producției industriale a fost cu 53% mai mare la opt luni din an decât în aceeași perioadă a anului trecut. Asta înseamnă, spun economiștii, că inflația reală este de de 25-30%.

„Deocamdată prețul producției industriale nu a fost transferat către consum, nu în totalitate. Limpede este că prețul producției industriale crește din cauza creșterii prețului energiei. Dacă ar fi transferate aceste costuri suplimentare, inflația ar depăși 20% – 25%”, explică economistul Aurelian Dochia. În energie, prețul a fost plafonat de stat. Chiar și așa, facturile cresc pentru populație. Că a fost făcut corectă, că nu a fost, această plafonare a atenuat însă șocul. Oamenii încă nu-și dau seama că vremea în care îți permiteai să ții luminile aprinse în toate camerele cam apune, cel puțin pentru o vreme.

„Copiii țineau luminile aprinse în toate camerele. Acum când ies îi rugăm să le stingă. Dacă vorbim de companii, e clar că unele nu-și permit să transfere imediat prețul de producție în prețul final. Unele își reduc marja de profit, altele, care nu-și permit, nu vor avea ce face și se vor închide”, spune Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank. Acum, desigur, creșterea prețurilor înseamnă, limpede, inflație, adică o cumplită reducere a puterii de cumpărare în cazul unei inflații de 25% – 30%. Că acest „coș de consum” al INS arată o inflație mai mică, de 15%, e doar pentru că prețurile de producție nu au fost  transferate în total consumatorului, iar statul este generos subvenționat. Fără subvenții, fără intervenții, inflația ar ajunge la 30%, spune Ionuț Dumitru.

 Statul nu este prea îngrijorat: cu sau fără compensări, își rezolvă problema cumva.

„În toate crizele economice, statele și-au rezolvat problemele prin inflație. Nu toți au curajul de a spune: majorăm taxele pentru că nu avem bani. Inflația este însă «a nimănui». Inflația este un impozit pe care nimeni nu și-l asumă. Dar prinde bine pentru stat”, spune Aurelian Dochia.

Datele INS arată că vânzările au crescut cu doar 3-4%, la jumătate din an, dar încasările din TVA au crescut cu 26%. Cum așa? Nu e asta inflație?

Încă nu este ce înseamnă cu adevărat, spune Ionuț Dumitru: „Prețul la producător este de 4-5 lei megawatt/oră, iar prețul plafonat la consumator este de 1 leu megawatt/oră. Dacă nu ar fi fost plafonarea, inflația oficială era de 30%. Oricum, inflația reală este de cel puțin 25%”.

În coșul de consum al INS gazul și electricitatea înseamnă 7,7%. La prețul de piață a energiei vândute de Enel, factura ar fi crescut cu 200-300%.

Problema energiei și asigurărilor stocurilor este abia la început.

„Oamenii nu văd realitatea pentru că în spatele unei uși de apartament, cu o factură în cutia poștală ce pare rezonabilă grație subvențiilor, lucrurile par în făgașul lor – un glob de cristal ne protejează. Nu este însă așa. Nu este vorba doar de războiul de la graniță. România are multe resurse pentru a deveni independentă din punct de vedere energetic. Resurse naturale sunt. Dar și investițiile ce trebuie făcute sunt uriașe”, spune Dumitru.

Este cea mai complicată problămă. Cine pune jos baii, azi, ca să aștepte venituri peste 20 de ani?