Independența artiștilor-antreprenori din teatru

De voie-de nevoie, actori, regizori sau dramaturgi au dezvoltat în paralel cu abilitățile artistice și aptitudini antreprenoriale. Lipsa unui spațiu în care să creeze, dar și necesitatea susținerii activității lor și a tinerilor absolvenți i-au determinat să își construiască propriile spații de creație. Dacă odinioară acestea erau ascunse în apartamente sau cafenele, în prezent reprezintă spații generoase, în care investițiile sunt de ordinul sutelor de mii de euro.

„E scump să faci un teatru, mult mai scump decât m-am așteptat eu – am pornit de la o idee și am ajuns la o cu totul alta”, descrie râzând actorul Bogdan Dumitrache investiția de circa 200.000 de euro în proiectul Apollo111. Potrivit descrierii actorului-antreprenor, cunoscut mai ales pentru rolurile sale din filme precum Sieranevada, Poziția copilului, Loverboy, În derivă, Trafic – Apollo111 este un hub cultural. Întins pe un spațiu de 850 mp, cu înălțime de 5 m, Apollo111 va avea o sală de teatru, care ocupă o jumătate din suprafață; cealaltă jumătate va fi împărțită între un bufet care deservește teatrul și o zonă de birouri – pentru agenția de casting, o sală de repetiții, rezidențe artistice etc. Spune că mare parte din investiția de 200.000 de euro sunt banii săi și ai asociaților săi; ceilalți trei cofondatori sunt regizorul Călin Netzer, producătorul de filme și proprietarul Multimedia Est, Dragoș Vîlcu, și Cătălin Rusu, care este director de creație și CEO al firmei Rusu-Borțun. Pentru finanțare, spune Dumitrache, „am bătut din ușă-n ușă, din proiect în proiect” și au reușit astfel să obțină o linie de credit nerambursabilă prin programul Ministerului Economiei Comerț 2016 pentru IMM-uri; la acestea se adaugă și un parteneriat cu BRD. 

Povestește că ideea dezvoltării unui astfel de spațiu i-a venit în urmă cu mai bine de trei ani, iar proiectul urmează să fie lansat luna aceasta, doar căutarea spațiului potrivit a durat mai mult de doi ani; a fost ales un spațiu în zona Piaței Universității din Bucureșri, în Palatul Universul, o clădire cu o istorie ce începe la 1900, odată cu redactarea unuia dintre primele și cele mai cunoscute ziare din România.

Următoarea etapă s-a dovedit a nu fi deloc mai ușoară; amenajarea spațiului s-a prelungit cu șapte luni față de previziuni, din cauza consolidărilor și a soluțiilor de siguranță pe care le avea de implementat. De altfel, Dumitrache spune că existența a multe teatre independente în București aflate în spații nepotrivite este unul dintre aspectele care i-au  inspirat să creeze acest loc. „Senzația mea este că mișcarea independentă devine din ce în ce mai puternică, au apărut multe locuri în care se joacă, multe trupe, ceea ce a generat un public nou, dar locațiile în care se desfășoară aceste spectacole nu sunt optime; publicului i-au crescut așteptările, cred că este nevoie de un spațiu ceva mai bun pentru teatru.”

Au folosit linia dedicată IMM‑urilor de la Ministerul Economiei pentru achiziția echipamentelor de care aveau nevoie, mai cu seamă instalația tehnică a teatrului, spre care au fost direcționați acești bani. Cea mai mare parte din investiție a fost absorbită însă de soluțiile de securitate implementate. „Contextul este este de așa natură, încât, la nivel de proiectare, se supralicitează pentru că toată lumea este speriată. A fost un meci greu pentru mine să dimensionez corect, pentru că proiectanții voiau să facă instalații mult mai mari decât necesarul meu.” Spune că instalațiile constau în motoare enorme de presurizare, căi de evacuare asigurate la foc, pereți rezistenți la foc vreme de 90 de minute; aceste „detalii” au atras cea mai mare parte din bani.

Dumitrache este încrezător în ce privește amortizarea investiției: „Produsul cultural poate angrena în jurul lui foarte multe alte surse de venit; este folosit ca o momeală, ca un mijloc de a atrage oamenii. În jurul lui se pot dezvolta foarte multe lucruri”. Concret, vrea să construiască o afacere care se va susține singură și nu doar din teatru; cheltuielile spațiului vor fi împărțite între cele trei entități în care este împărțit spațiul. „Cheltuielile de întreținere vor fi echilibrate și ușor de susținut, barul va fi o sursă separată de venit; sala poate fi monetizată, fiind modulară, și poate fi folosită în mai multe scopuri.“ Astfel, pe lângă prețul biletelor la spectacole, de 65 de lei, sala poate găzdui evenimente private. Tot aici pot avea loc cursuri de actorie, care să se încheie cu un spectacol. În plus, teatrul va avea și un magazin de suveniruri.

Spectacolele în cadrul Apollo111 sunt organizate în trei stagiuni: cea principală, de seară, una pentru copii și alta de tineri sub 35 de ani. În ce privește funcționarea teatrului, cei cinci parteneri și-au propus ca în fiecare an producțiile realizate să fie coordonate de câte un director artistic, care va aduce o propunere de concept care să subordoneze cinci producții. Primul director artistic va fi chiar Dumitrache, iar conceptul pe care l-a ales a fost îmbinarea dintre teatru și film. „Am ales un exercițiu interdisciplinar teatru film pentru primul an în care vreau să amestec cele două lumi, fie montez un scenariu de film, fie montez cu un regizor de film, fie filmez ceea ce montează un regizor de teatru, depinde de tipul exercițiului.” Anul viitor, directoratul artistic va fi preluat de regizorul Radu Afrim, iar peste doi ani, i-l va propune dramaturgului Mimi Brănescu. „Nu reinventăm roata, idei am cules cam de peste tot; am ajuns la această formulă după o vreme împreună cu partenerii mei – într-un fel e așa ca în actorie – eu ca actor găsesc foarte dificil să caut mai întâi forma și apoi să o umplu; caut mai întâi conținutul, iar conținutul pe care îl găsesc îmi generează forma”, descrie el modul în care a ajuns la conceptul de funcționare a spațiului, printr-o analogie cu activitatea de actor. De altfel, Bogdan Dumitrache spune că aptitudinile sale antreprenoriale s-au dezvoltat în paralel cu cele artistice, vrând-nevrând. „Nu-i ușoară viața de actor și tot timpul am fost obligat să mai fac ceva ca să pot supraviețui; de aici mi-au venit aceste abilități, întotdeauna am avut ba un bar, ba agenția de casting”, își descrie el evoluția glumind.