Închisorile din România sunt suprapopulate, în timp ce în alte țări se inchid din lipsa infractorilor
În timp ce în închisorile din România gradul de ocupare a ajuns la peste 150%, în alte țări se pune lacăt pe pușcării din lipsă de deținuți. Campania DIZGRAȚIAȚII vă prezintă soluțiile găsite de Norvegia, Olanda sau Suedia pentru a transforma condamnații în oameni cinstiți.
Închisoarea Bastøy, din Norvegia, este considerată una dintre cele mai bune din lume, oferind deținuților confort, libertate și sprijin social pentru a deprinde valorile morale necesare transformării în cetățeni onorabili. Rezultatul: doar 16% dintre deținuți au recidivat.
În ultimele două decenii, țările nordice au investit sute de milioane de euro în modernizarea vechilor penitenciare sau în construirea unor noi clădiri în care să îi încarcereze pe cei care au încălcat legea. În Norvegia, de exemplu, o insulă a fost transformată cu totul într-un centru de detenție, dar nu are scopul de a-i încarcera pe infractori, ci de a-i reabilita și a-i transforma în cetățeni onorabili.
Închisoarea Bastøy se află pe o insulă de 2,6 kilometri pătrați, la o distanță de aproximativ 75 de kilometri de Oslo, capitala Norvegiei. Este cel mai mare centru de detenție, din categoria celor de minimă securitate, din Norvegia. Iar principiul după care funcționează nu este acela al ,,închiderii deținuților”, ci mizează pe încredere, sprijin uman și liberate.
“Scopul nostru nu este sa umilim sau sa pedepsim crunt oamenii care au încălcat legea, ci să-i schimbăm. Care ar fi urmările pedepsei, în afara faptului că ne întoarcem la o latură primitivă a umanității?”, spunea în 2012, în cadrul unui reportaj realizat de o televiziune din Germania, Arne Kvernvik Nilsen, fostul director al închisorii.
Deținuții de pe insula Bastoy pot pleca la muncă, folosind feribotul, în fiecare dimineață, condiția fiind ca seara să se întoarcă înainte de ora 20:00. Iar cei care rămân pe insulă fie participă la activități educative, fie desfășoară activități agricole sau tehnice. În timpul liber deținuții pot pescui, pot juca tenis sau practica echitație. Gardienii nu sunt înarmați și participă cot-la-cot cu deținuții la activitățile desfășurate de aceștia, chiar și masa o iau împreună. Iar cei care nu sunt mulțumiți de mâncarea primită își pot cumpăra de la supermarket-ul închisorii produsele dorite pentru a-și prepara, la bucătărie, propria mâncare.
Acest centru de detenție pune accentul pe însușirea unor valori morale de către deținuți, menite să îi ajute să nu mai repete infracțiunea care i-a adus în închisoare. De asemenea, pot deprinde o meserie precum cea de mecanic, tâmplar, cofetar sau bucătar, care să îi ajute să își găsească ușor un loc de muncă după ce își vor ispăși condamnarea. Iar cei care îi sprijină să deprindă aceste cunoștințe sunt tocmai gardienii, care nu au neapărat rolul de a-i păzi pe deținuți, ci mai degrabă de a-i călăuzi să redevină cetățeni onorabil. De aceea, numărul gardienilor este aproape egal cu cel al deținuților, astfel încât fiecare persoană încarcerată să aibă propriul așa-zis “coordonator”.
“Cred că treaba mea ca guvernator al închisorii Bastoy, cel mai bun lucru pe care îl pot face este să pot reintroduce un om în societate după ce l-am pregătit cu adevărat pentru a fi un bun membru al societății. Ceea ce facem noi aici nu este magie. Facem lucruri normale, cu oameni normali. În Norvegia nu sunt dezbateri cu privire la a organiza Bastoy așa cum o facem, sau să o facem mai strictă. Cred că toți, de la stânga la dreapta, acceptă că așa facem noi lucrurile. Și funcționează! Cred că dacă întrebăm un om obișnuit ce fel de vecin vrea, dacă va avea un fost pușcăriaș ca vecin, vrea un deținut care a stat într-o închisoare de maximă siguranță 10 ani fără a fi învățat cum să fie un bun vecin, sau vrea un vecin care să fi stat câțiva ani într-o închisoare cum e Bastoy? Cred că toată lumea va dori un deținut eliberat din Bastoy decât dintr-o închisoare obișnuită”, spunea directorul închisorii Bastoy în cadrul unui documentar realizat în 2014 de Noemi Veronika Szakonyi și Mate Artur Vincze.
Ca urmare a acestei politici de “umanizare” a deținuților, rata de recidivă a celor încarcerați la Bastoy a scăzut enorm, iar, în prezent doar 16% dintre cei care și-au ispășit pedeapsa aici au comis o nouă infracțiune după ce au fost puși în libertate.
Iar Bastoy nu este singura închisoare “umană” a norvegienilor. Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR – CH) a realizat mai multe reportaje în centre de detenție din Norvegia, arătând condiițile oferite deținuților.
Cititi mai multe pe www.gandul.info