Începutul erei „plătești pentru cât arunci” în România

Principiul „plătești pentru cât arunci”, implementat în statele europene cu scopul de a încuraja reciclarea deșeurilor, a fost până acum un concept atractiv doar pe hârtie în România. Acum însă, atât companiile, cât și autoritățile locale, fac pași concreți în această direcție, stimulate de măsurile luate la nivelul UE.

Responsabilitatea, dar și pârghiile pentru implicarea cetățeanului, toate acestea țin în mare parte de autoritatea locală, de care depinde implementarea măsurilor în piață.Plătește cât arunci este doar o măsură care poate avea rezultate bune în acest sens. Activitatea tuturor actorilor din lanțul de reciclare a fost afectată în pandemie ca urmare a unor industrii care au avut de suferit: prețul petrolului a scăzut dramatic din lipsa consumului, sectoarele auto și al textilelor au avut scăderi semnificative, de pildă. Tot acest context ne face să conștientizăm și mai bine faptul că fără reglementări special implementate de către Uniunea Europeană, mare parte din industria reciclării riscă să dispară.

Reciclarea nu înseamnă doar operațiunea de transformare a unui deșeu în materie primă sau într-un alt produs, ci necesită costuri destul de mari pentru operațiunile de colectare, sortare și procesare”, spune Adela Lazăr, președinte al GreenPoint Management, companie care deține cea mai mare cotă de piață la nivel național în domeniul gestionării deșeurilor de ambalaje. Compania cu un număr mediu de 19 salariați a înregistrat în 2019, cel mai recent an pentru care există informații publice disponibile, o cifră de afaceri de 140,7 milioane de lei.

Președintele GreenPoint Management adaugă că toate etapele procesului de reciclare implică anumite costuri, iar valoarea materialului nu e niciodată suficient de mare pentru a le acoperi. Din acest motiv, Comisia Europeană a propus o schemă de răspundere extinsă a producătorului (REP), prin care importatorii și producătorii care pun pe piață produsele ambalate sunt responsabili pentru acestea și, astfel, trebuie să susțină financiar întregul lanț de colectare/reciclare. Prin această finanțare, colectorii ajung și ei la acel „breakeven point” care le permite continuarea activității.

„Prin aplicarea «taxei la groapă» de pildă, fluxurile de deșeuri ar putea fi redirecționate spre reciclare, descurajându-se astfel acumularea de cantități mari de gunoi și stimulându-se în schimb procesele de colectare și valorificare, în concordanță cu principiul «poluatorul plătește»”, spune Adela Lazăr.  

Taxa de plastic în cuantum de 80 de cenți/kg a intrat în vigoare în prima zi a anului, urmând să influențeze felul în care statele UE vor gestiona procesele de colectare selectivă. Astfel, producătorii vor trebui să plătească 0,8 euro pentru fiecare kilogram de deșeuri de ambalaje de plastic nereciclate. Noile măsuri vor afecta un număr tot mai mare de companii, precum cele din sectorul comerțului cu amănuntul și al bunurilor de larg consum, al producătorilor de ambalaje din plastic, dar și alte industrii care utilizează ambalaje de plastic.

Adela Lazăr este de părere că, deși această măsură ar trebui să reprezinte o motivație pentru statele membre de a îmbunătăți capacitățile de reciclare, trebuie urmărit modul în care va fi afectat nivelul de concurență la nivelul continentului.

„Ne putem aștepta ca fondurile financiare alocate sectorului din care facem parte să vină în sprijinul industriei, iar piața să atingă noi dimensiuni în mod sustenabil. În acest caz, procentul din buget alocat de statul român este un indicator cert al interesului pentru domeniul reciclării ambalajelor din România și al angajamentului statului. Indiscutabil, obiectivele din domeniul reciclării trebuie să fie prioritare pentru decidenții politici în următorii ani”, crede președintele GreenPoint.

Luând în calcul zona de consum și fluctuațiile din viitorul apropiat, schimbările efectuate la nivelul pieței vor deveni inevitabile. Obiectivele legale pe care trebuie să le atingă companiile vor avea un impact clar asupra evoluției pieței, cantităților și tipurilor de materiale reciclate, atât din punctul de vedere al cantității, cât și al calității.

Dincolo de măsurile impuse de Uniunea Europeană, direcția pieței va depinde în cea mai mare măsură de responsabilitatea și transparența companiilor, iar Adela Lazăr se referă în acest caz la Organizațiile care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului (OIREP), dar și la restul actorilor de pe lanțul de reciclare. În consecință, piața va fi obligată să se adapteze unei noi realități, în care se va pune din ce în ce mai multă presiune asupra materialelor de ambalat.

Din punct de vedere logistic, gestionarea deșeurilor pe două fluxuri – municipal și comerț-industrie – iar când vine vorba despre gospodării, deoarece procentul de deșeu reciclat depinde în cea mai mare parte de calitatea deșeului colectat, este necesară implicarea cetățeanului în colectarea separată din gospodării, crescând astfel șansele ca resturile să fie reciclate și să devină resursă valorificată.

„Atât corporațiile cât și mass-media acceptă faptul că, în relațiile dintre companii și comunități, responsabilitatea socială este reciproc avantajoasă. Pe de o parte, această generează profit pentru firme. Pe de altă parte, CSR implică sprijinul comunităților ori grupurilor sociale defavorizate, companiile se implică în dezvoltarea locală. Există un oarecare consens în mediul de afaceri care subliniază faptul că strategia de responsabilitate socială corporatistă trebuie aliniată obiectivelor de management și că investițiile sociale trebuie măsurate în termeni economici. Vorbim de un proces care a început deja, de 10-15 ani. Având în vedere faptul că schimbarea se observă în ultimii 5 ani, putem afirma cert că și la nivelul populației, o asemenea schimbare de comportament are nevoie de timp și consecvență” a mai punctat Adela Lazăr.