Început de an 2021- noi dispute și controverse fiscale….

Așteptat cu sufletul la gură de toți românii , mai ales de mediul de afaceri, în speranța că va fi anul de sfârșit al pandemiei, iată că 2021 începe din punct de vedere fiscal în nota obișnuită, marcând un nou set de neclarități și nedumeriri, în special pentru contabili, dar și pentru administratori. Se pare că acest an este un continuator perfect al anului anterior, un an în care consultanții fiscali, practic nu au avut timp să respire, același act normativ fiind modificat și completat de atâtea  ori încât nu puteai fi sigur dacă e bine să aplici respectivul tratament fiscal sau să aștepți o nouă modificare a actului.

Să ne amintim doar de două dintre prevederile spectaculoase ale sfârșitului de an, cele din Legea 296 privind cota de TVA la livrările de locuințe sau reglementarea care ducea în zona nedeductibilitatii fiscale cheltuielile cu achizițiile efectuate ca urmare a unor tranzacții cu o persoană situată într-un stat inclus în anexa II din Lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, cum este cazul Turciei.

Deși Legea 296, intrată în vigoare în data de 24 decembrie, prevedea majorarea plafonului la 140.000 de euro în cazul vânzărilor de locuințe pentru care se putea aplica cota redusă de TVA (5%), în ultima zi a anului, mai exact la numai 7 zile de la intrarea în vigoare a legii, Ministerul Finanțelor Publice intervine cu o ordonanță de urgență prin care prorogă termenul de intrare în vigoare a acestei măsuri, la 1 ianuarie 2022.

În același context, lărgirea sferei de nedeductibilitate fiscală a cheltuielilor, prin  introducerea în Codul fiscal a măsurii privind tranzacțiile cu entități situate în state necooperante fiscal, Turcia regăsindu-se printre acestea, a pus pe jar societățile care colaborează cu firme din acest stat (și nu sunt puține!), unele gândindu-se serios chiar la rezilierea contractelor comerciale. Se pare că această problemă este pe cale să se rezolve, fiind elaborat un proiect de ordonanță de urgență, prin care se propune menținerea în sfera tranzacțiilor nedeductibile, numai a celor efectuate cu entități din state cuprinse în anexa I din Lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale.

Se știe că în timpul pandemiei un număr mare de societăți au fost nevoite să-și reducă activitatea, unele să o suspende temporar, iar altele au luat hotărârea să o închidă definitiv. Din ce în ce mai mulți salariați lucrează de acasă, unii au fost concediați, pentru unii a fost redus programul de lucru, iar alții se află în continuare în șomaj tehnic întrucât domeniul de activitate al angajatorului se află sub restricțiile impuse de autorități. Au fost afectate aproape toate sectoarele de activitate, domeniul HoReCa fiind de departe principala victimă a actualei crize generate de pandemia Covid-19.

Anul acesta este, însă,  anul scadenței datoriilor fiscale acumulate pe fondul pandemiei, firmele fiind obligate să-și plătească obligațiile pentru a evita blocarea conturilor bancare, sechestrarea bunurilor sau intrarea în insolvență. Marea problemă este că efectele pandemiei s-au făcut resimțite serios la nivelul a numeroase societăți, unele întâmpinând probleme grave de cash-flow, din cauza blocajului financiar și a neîndeplinirii condițiilor pentru a beneficia de sprijin financiar din partea statului prin programul I.M.M Înveșt. Cele mai grav afectate au fost firmele mici și mijlocii, pe care criza le-a prins cu un capital propriu fragil și care nu au reușit să-și adapteze producția sau serviciile către noi domenii mai profitabile. De asemenea, nu s-au mai preocupat de atragerea de noi clienți, ci numai de menținerea celor existenți, știut fiind faptul că asigurarea unui echilibru între cele două activități de marketing trebuie să aibă un caracter dinamic . Mai ales în această perioadă de criză, o companie nu trebuie să uite că este vital să se concentreze pe cerințele și necesitățile consumatorilor, astfel încât, în funcție de resursele și capacitățile de care dispune,  să găsească noi produse sau servicii cu care să pătrundă pe piață.  

Menținerea restricțiilor și în acest an conduce la reducerea vânzărilor și la dificultăți în activitatea de aprovizionare, ceea ce va înrăutăți și mai mult situația firmelor afectate semnificativ de efectele pandemiei.

Haideți să amintim principalele cotroverse din zona fiscalității, cu care ne-am confruntat în acest început de an:

Publicată în ultima zi a anului 2020, mult așteptată ordonanță de urgență care prevede  ajutor de stat sub forma unor granturi în vederea acoperirii parțiale a 20% din pierderea din cifra de afaceri , stabilea faptul că în termen de 30 de zile de la data publicării, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului va emite Ghidul de implementare a schemei de ajutor. Nici până la această dată nu au apărut aceste norme, astfel că ordonanța nu se poate aplica, iar o parte din operatori sunt nevoiți să-și suspende activitatea, atât din cauza lipsei de lichidități cât și a măsurilor restrictive impuse în continuare de autoritățile statului.

O altă bâjbâială a autorităților este noua prevedere introdusă în Codul fiscal privind facilitățile fiscale oferite angajatorilor care acordă sume de bani pentru educația timpurie a copiilor propriilor salariați. Fără norme metodologice și fără o procedură clară, administratorii societăților  manifestă o oarecare reticență în ceea ce privește alocarea sumelor necesare, A.N.A.F elaborând până la această dată o simplă broșura, din care înțelegem doar că educația timpurie  este o componentă a sistemului național de învățământ și este formată din nivelul antepreșcolar (0 – 3 ani) și învățământul preșcolar (3 – 6 ani), restul explicațiilor din broșură reprezentând o copie fidelă a reglementării din Codul fiscal.

O noutate în materia procedurilor fiscale o reprezintă raportarea aranjamentelor transfrontaliere, adică a unor scheme ce implică participanți din mai multe state și care prezintă indicii că sunt construite în scopul diminuării sau evitării obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat. În acest sens a fost modificat Codul de procedură fiscală, introducând obligația raportării către administrațiile fiscale a informațiilor privind ”aranjamentele transfrontaliere raportabile”, în principal în sarcina ”intermediarilor” și, în anumite condiții, ”contribuabililor relevanți”, transpunând astfel prevederile Directivei  DAC-6 în legislația internă. Insuficient reglementată și explicată pe înțelesul contribuabililor, și această nouă obligație de raportare generează numeroase nemulțumiri și îngrijorări, mai ales prin prisma sancțiunilor contravenționale care pot ajunge până la 100.000 lei.

Să nu uităm nici discuțiile contradictorii de început de an pe tema noului plafon pentru trecerea la sistemul TVA la încasare, când s-a omis modificarea acestuia în unele articole din Codul fiscal, motiv  pentru care plafonul de 4,5 milioane lei nu se putea aplica din acest an, fiind nevoie de o nouă ordonanță de urgență care să regleze situația apărută.

Toate aceste lucruri ne fac să credem că singurul lucru sigur este că nimic nu mai e sigur, lecția pe care trebuie să o învățăm fiind aceea că nu trebuie să ne grăbim în a face calcule și a trage concluzii imediat ce apare un act normativ, ci să mai așteptăm modificările și completările care vor urma.

Ar fi nedrept să nu remarcăm și lucrurile bune care se întâmplă, în primul rând, așa cum era de așteptat, mutarea  competenței de soluționare a contestațiilor, de la A.N.A.F către o direcție specializată din cadrul Ministerului Finanțelor, ceea ce, sperăm că va conduce la o mai mare obiectivitate în analiza și soluționarea acestora, având în vedere faptul că nu mai avem de-a face cu situația ca același compartiment care a emis un act administrativ fiscal să emită și soluția împotriva contestației depuse de către contribuabil. O altă modificare constă în faptul că, în cazul în care contestatorul solicită susținerea orală a contestației, organul de soluționare este obligat să asigure acestuia accesul la toate probele ce au legătură cu soluționarea contestației fiscale, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele probe.

O măsură în avantajul contribuabililor este cea referitoarea la extinderea situațiilor în care aceștia, fie persoane fizice, fie persoane juridice,  pot invoca nulitatea unui  act administrativ fiscal, atât în cadrul contestațiilor depuse pe cale administrativă cât și la instanța judecătorească. Principala noutate constă în posibilitatea atragerii nulității unui act administrativ fiscal în cazul în care inspectorul ANAF omite să prezinte argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluția adoptată de organul fiscal sau de instanța de judecată. Este vorba de  situația în care contribuabilul a prezentat organului fiscal, anterior emiterii actului administrativ-fiscal, respectiva opinie sau soluție.

Să sperăm, totuși, că anul 2021 va fi anul de sfârșit al pandemiei Covid 19, astfel încât să fie eliminate restricțiile impuse de autorități pentru unele domenii de activitate, iar măsurile de ordin fiscal, printre care propunem menținerea sistemului de bonificații pentru plata la termen a obligațiilor datorate și cele privind sprijinul financiar acordat de stat, să poată produce efectele mult așteptate de mediul de afaceri, cele ale relansării economice.