Înapoi la gazele rusești? Alarmată de Trump, Uniunea Europeană se află în fața unei dileme legate de securitatea energetică

La peste trei ani de la începutul războiului din Ucraina, securitatea energetică a Europei este fragilă.

Gazele naturale lichefiate ameri­cane au ajutat Europa să acopere golul lăsat de gazele rusești în timpul crizei energetice din 2002-2023, însă acum cu președintele american Donald Trump detonând relațiile cu Europa stabilite după cel de-Al Doilea Război Mon­dial și folosind energia ca avantaj în negocierile comerciale, com­paniile de pe continent sunt îngri­jorate că depen­dența de SUA a deve­nit o altă vulne­rabilitate, scrie Reuters.

În acest context, executivi ai unor importante firme din bloc au început să declare ceea ce ar fi fost de necon­ceput cu un an în urmă: că importul unui anumit volum de gaze rusești, inclusiv de la gigantul rus de stat Gazprom, ar putea fi o idee bună.

Acest lucru ar necesita o altă schim­bare majoră de politică având în vedere că invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 a determinat Uniu­nea Europeană să se angajeze să pună capăt importurilor de ener­gie rusească până în 2027.

Europa are opțiuni limitate. Dis­cuțiile cu Qatarul, un gigant în dome­niul gazelor naturale lichefiate, au stagnat, iar deși dezvoltarea energii­lor regenerabile a accelerat, rata nu este suficient de rapidă pentru a permite UE să se simtă în siguranță. „Dacă va exista o pace rezona­bilă în Ucraina, am putea reveni la fluxuri de 60 miliarde de metri cubi, poate 70, anual, incluzând LNG“, a decla­rat Didier Holleaux, vicepre­ședinte executiv al companiei fran­ceze Engie, în cadrul unui interviu acordat Reuters.

Statul francez deține parțial Engie, care obișnuia să se numere printre cei mai mari cumpărători de gaze de la Gazprom. Holleaux a declarat că Rusia ar putea furniza aproximativ 20-25% din necesarul UE, în scădere de la 40% înainte de război.

Șeful companiei petroliere fran­ce­ze TotalEnergie, Patrick Pou­yanne, a avertizat Europa cu privire la o de­pen­dență excesivă de gazele americane.

„Trebuie să ne diversificăm, să a­vem mai multe surse, nu să depin­dem excesiv de una sau două“, a de­clarat acesta. „Europa nu va reveni niciodată la importuri de 150 miliar­de de metri cubi de la Rusia ca înain­te de război… dar aș paria pe 70 mili­ar­de poate“, a adăugat oficialul francez.

Cât privește Germania, aceasta s-a bazat masiv pe gazele rusești pen­tru a-și impulsiona sectorul manufac­turier până la războiul din Ucraina și, spre deosebire de Franța, producător major de energie nucleară, dispune de opțiuni mai reduse.

În clusterul chimic Leuna, unul dintre cele mai mari din Germania, care găzduiește unități ale Dow Chemical și Shell printre altele, unii producători spun că gazele rusești ar trebui să revină rapid.

„Suntem într-o criză severă și nu putem aștepta“, arată Christof Guenther, managing director al operatorului clusterului. „Redeschiderea gazoductelor ar reduce prețurile mai mult decât orice program actual de subvenții“, susține acesta.

Potrivit lui, mulți colegi sunt de acord cu privire la necesitatea întoarcerii la gazele rusești.

Războiul tarifar a sporit temerile Europei privitoare la dependența de gazele americane, potrivit Tatianei Mitrova, de la Centre on Global Energy Policy al Columbia University.

Dacă războiul comercial escaladează, există un mic risc ca SUA să-și restrângă exporturile de LNG, avertizează Arne Lohmann Rasmussen, analist șef la Global Risk Management. Un diplomat UE se declară de acord.

De asemenea, în cazul în care gazele se scumpesc pe plan local în SUA din cauza unei cereri în creștere, acestea și-ar putea restrânge exporturile către toate piețele, indică la rândul său Warren Patterson, de la ING.