În vizită la frumoasa din pădurea adormită - GALERIE FOTO

Ca să ajungi la Neuschwanstein trebuie să iei trenul din München și să mergi aproape două ore, până în Fussen, un oraș aflat la poalele Alpilor Bavarezi care pare rupt dintr-o pictură în culori vii. La o primă vedere pare că nu vei găsi două case de aceeași culoare. Dacă, după multe căutări prin acest orășel cu străzi întortocheate și îngus-te, găsești totuși, cu siguranță ele se vor deosebi fie prin picturile pereților exteriori, fie prin designul obloanelor.

Situat la mai puțin de zece kilometri de granița cu Austria, orașul nu atrage prea mult atenția asupra sa, fiind pus în umbră de mult mai popularul Neuschwanstein, aflat la doar câteva minute de mers cu autobuzul.Nu mulți sunt cei care se opresc să se plimbe prin centrul istoric – cu puțin efort întregul oraș poate fi inclus în acest centru -, să studieze arhitectura diametral opusă a celor două biserici și fețele puținilor localnici aflați pe străzi într-o zi de weekend. Fussen este de altfel destinația perfectă de weekend pentru germanii și austriecii din apropiere. Pentru turiștii din restul lumii poate fi o evadare de una-două zile din München și Innsbruck. Fiecare dintre cele două orașe este o adevărată perlă arhitectonică ce oferă zeci de obiective turistice, de la parcuri la muzee. Dacă dorești însă să scapi pentru puțină vreme de agitația orașelor mari și să te abați de la un program de vizite la minut, nu trebuie decât să iei trenul sau mașina spre Fussen.

Aici, odată ajuns în gară nu trebuie decât să urmezi cursul natural al străzilor și ai ajuns în centru. Fie că o iei la stânga sau la dreapta nu te poți pierde, însă poți rătăci pe străzi ore în șir. Uneori ai impresia că ești într-o poveste: casele par din turtă dulce precum în Hänsel și Gretel. Pentru a simți cu adevărat atmosfera bavareză trebuie să te oprești într-unul dintre restaurantele sau cafenelele cu specific și să încerci tradiționalul wurst și mult prea cunoscuta bere, fie ea filtrată sau nefiltrată. Deși ești în țara strudelului de mere și a cârnaților, poți să încerci o pizza, un croissant cu cafea sau un gyros într-unul dintre localurile internaționale.

Localurile, indiferent de specific, au un punct comun – sunt decorate cu lemn, mobilate cu lemn și încălzite cu lemn. Iar dacă în Paris mănânci molecular, iar la Londra fusion, în Bavaria mănânci mult și bine, indiferent de ce ai în farfurie.Cu stomacul plin poți să o iei din nou spre gară unde sunt aliniate autobuzele care își așteaptă cuminți călătorii spre castelul Neuschwanstein și spre Hohenschwangau. Și Fussen are propriul său castel, care domenște de pe un dâmb peste întregul oraș, însă prin comparație cu surorile sale mai mari este rățușca cea urâtă între lebede.

După zece minute cu autobuzul ajungi la poalele munților care ascund cele două castele. Nu ești în pustiu propriu-zis, dar nu ești nici într-o zonă locuită. Autobuzul te lasă pe o stradă presărată cu hoteluri, baruri și cafenele, unde turiștii se odihnesc după expediția pe munte. De-o parte și de alta a șoselei care se termină cu un lac stau cele două castele. Ca să ajungi la fiecare dintre ele ai două opțiuni – câteva zeci de minute pe jos sau câteva minute cu trăsura trasă de cai.

Drumul pe jos nu durează în niciunul dintre cazuri mai mult de 30 de minute – asta dacă nu te oprești să savurezi încă un wurst pe drum, situație în care timpul capătă alte dimensiuni. Prin pădure te întâlnești cu mulți asiatici zâmbitori și cu câțiva europeni care admiră peisajul. În cazul celor din urmă înțelegi mai ușor ceea ce spun.

Drumul prin pădure către Neuschwanstein îți permite de multe ori să întrezărești castelul, care pare din ce în ce mai pământean pe măsură ce te apropii. De jos, din stradă, îl vezi cocoțat în vârf de munte și de acolo se uită parcă la tine de sus, la propriu și la figurat. Când ai ajuns lângă, aerul măreț este împrumutat de oameni, care privesc măruntele sate din jur. Cel mai bine vezi castelul de pe Marienbrücke, un pod ce pare suspendat în aer între două stânci. Iarna, podul este închis. Este un exercițiu de curaj să îl parcurgi și vara, darămite iarna. De aici, castelul pare efectiv că răsare din munte și astfel capătă un aer și mai impunător.

Cu o istorie de 150 de ani în spate, clădirea a văzut multe capete încoronate și artiști, iar pereții săi au auzit multe povești de dragoste. Construit în cinstea compozitorului Richard Wagner, ca un refugiu pentru Ludovic al II-lea al Bavariei, Neuschwanstein a reprezentat o sursă de inspirație pentru studiourile Disney care au construit “după chipul și asemănarea sa” palatul Frumoasei din Pădurea Adormită. În fiecare an mai bine de un milion de oameni vin să vadă castelul fanion al Bavariei. Pentru cei care încă mai cred în povești, drumul până aici, cu sau fără trăsură, nu poate fi decât o incursiune în lumea basmelor. Toți ceilalți au nevoie doar de mai multe exerciții de imaginație.