În căutarea cloștii cu puii de aur

Cele nouă firme reunite acum sub umbrela Agricola rulează în prezent o cifră de afaceri anuală de peste jumătate de miliard de lei, cu rate de creștere anuale de două cifre în ultimii doi ani – considerați îndeobște dificili din mai toate unghiurile de vedere. După ce în 2010 afacerile au crescut cu 27%, iar în 2011 cu 20%, “anul acesta vom crește cifra de afaceri cu circa 10%”, se așteaptă Grigore Horoi. El subliniază hotărât că “potențialul este mult mai mare și ratele de creștere ar fi fost mult mai mari dacă aveam marfă disponibilă”. Disponibilitatea nu este un lucru la fel de simplu ca a merge la magazin să cumperi ce lipsește din cămară. Pentru a avea, de pildă, un anumit tip de salam când crește cererea în mod neprevăzut, trebuie să ai la îndemână toate materiile prime chiar atunci. Iar lanțul afacerii băcăuane cuprinde toate verigile, de la bob la raft. Altfel spus, de la cultivarea cerealelor pentru furaje, creșterea păsărilor și porcilor la abatoare, depozite, fabrici, lanțul logistic și o rețea de 59 de magazine.

Prin urmare, o investiție pentru creșterea capacității de producție trebuie să aibă corespondent în mai multe verigi ale acestui lanț. În plus, “sursele pentru investiții sunt limitate în perioadă de criză”, adaugă Horoi, care lucrează în grup de “o veșnicie”, după cum spune. Se referă la cei peste 20 de ani de când s-a angajat în companie, unde a urcat pas cu pas în ierarhie până în 2009, când a preluat frâiele conducerii pentru întregul grup. “S-a întâmplat ca lucrurile să meargă într-o direcție plăcută”, evaluează acum privind în urmă. Absolvent de studii economice, el își amintește că până în 1991 a lucrat la o fermă, iar fostul director al Agricola, Petru Plăcintă, zootehnist care a condus combinatul avicol din Bacău vreme de trei decenii, l-a numit economist-șef al complexului de găini ouătoare. Grigore Horoi este, de altfel, și unul dintre cei trei acționari români care dețin pachetul majoritar de acțiuni ale companiei, a cărei istorie începe în urmă cu 55 de ani.

După ce în perioada comunistă avicolele băcăuane trimiteau peste hotare aproape integral producția, pentru valută, în 1992 cinci companii au format Agricola, societate constituită cu capital majoritar german (51%) reprezentat de compania Moxel AG, diferența de 49% revenind angajaților de la acel moment. Peste ani, nemții s-au retras din acționariat și de circa zece ani au ajuns să mai dețină numai 2,24%.

Numerele sunt specialitatea lui Grigore Horoi, plecând chiar de la alegerea pe care a făcut-o pentru studii, iar informațiile pe care le dă despre afacere sunt amănunțite. Povestește că “pentru un colos ca Agricola, fără să faci lucruri mari, investițiile se adună și ajung în fiecare an la două milioane de euro” și indică ce sume sunt alocate în acest an pentru diviziile grupului, care are acum peste 2.500 de angajați.

În faza studiului de fezabilitate se află un proiect de investiții de 4 milioane de euro la Suinprod. Una peste alta, investițiile din ultimii cinci ani se plasează în jurul a 40 de milioane de euro, iar suma depășește 100 de milioane de euro dacă sunt luate în calcul cheltuielile de acest tip din 1992 încoace. Or, pentru o afacere atât de complicată – deopotrivă din cauza mărimii, a ariilor de activitate, dar și a privatizării companiei – finanțarea n-a fost niciodată floare la ureche. În perioada de creștere economică bancherii erau “atenți mai cu seamă la real estate”, iar mai nou instituțiile finanțatoare cer “garanții imense pentru o nouă linie de credit”. Grupul are acum un grad de îndatorare de 50% din cifra de afaceri, iar oficialul Agricola consideră această pondere “normală pentru industria în care activăm”.