În bătălia marilor economii ale lumii la final nu poate fi decât una, și aceea pare să fie SUA

Economia Germaniei a depășit-o anul trecut pe cea japoneză pen­tru a deveni a treia ca mărime din lume. Japonia a pierdut locul doi în 2010, fiind devansată de emer­genta Chină, considerată în ultimii ani singurul pretendent la poziția de lider, ocupată acum de SUA. Însă perspectivele s-au schimbat brusc anul trecut. Economia chinezească, spun unii analiști, s-ar putea să n-o mai ajungă niciodată din urmă pe cea americană.

2023 a fost anul în care bolnavul Europei, ajutat de inflație, l-a întrecut pe cel mai lent dintre jucătorii mari ai lumii, acesta din urmă fiind frânat de deprecierea yenului în raport cu dolarul. Prin urmare, întrecerea dintre Germa­nia și Japonia s-a rezumat la tehnicalități. Niciuna dintre economii n-a impresionat prin performanță. A câștigat cel care a pierdut cel mai puțin.

Iar Japonia pierde viteză de decenii. Raportarea s-a făcut la PIB-ul nominal exprimat în dolari. Nici China n-a impresio­nat prin performanță. Oficial, PIB-ul chinezesc a crescut cu 5,2% în 2023, depășind astfel cu greu ținta de 5% stabilită de guvern.

O serie de probleme au acționat ca o frână, cum ar fi crizele din sectorul imo­biliar și financiar, o criză demografică, per­sistența slăbiciunilor create de lockdownurile draconice din pandemie, deflația și apetitul scă­zut al consumatorilor pentru cheltuieli.

Pentru o economie cum este cea a Chinei, un avans anual de 5% este unul mediocru. În anii 2000, creșteri de 10% și peste erau ceva obișnuit. Totuși, un avans de 5% este un salt înainte, unul chiar mai mare decât poate SUA.

Economia americană a crescut anul trecut cu doar 2,5% (cu 3% în funcție de altă metodă de calcul), un rezultat normal în vremuri nor­male pentru o economie atât de mare. Dar rezultatul este excepțional având în vedere tur­bulențele economice și geopolitice cu care se con­fruntă lumea și este mai bun decât al oricărei alte economii avansate.

Cele mai recente prognoze arată că SUA pot repeta perfor­manța și anul acesta. În schimb, cele mai recente date oficiale despre economia chinezească au trezit suspi­ciuni. Chiar a crescut China cu peste 5% anul trecut? se întreabă Bloomberg. Suspiciuni lega­te de acuratețea datelor economice chinezești există de mult timp și de aceea au apărut specialiști care-și fac propriile calcule.

Consensul este că economia chinezească chiar a crescut anul trecut sub forța dezghețării consu­mului. Acest lucru se vede în indicatori precum numărul de curse aeriene interne și veniturile companiilor axate pe consumul din partea popu­lației. Estimările independente și cele oficiale se înțeleg și asupra faptului că activita­tea din construcții a scăzut abrupt, că autori­tățile locale simt lipsa banilor și că exporturile au plonjat, toate acestea frânând creșterea economică. Un punct de divergență sunt datele Beijingului despre investiții.

Acestea arată că industria și cheltuielile cu infrastructura au contrabalansat presiunile ne­gative din sectorul imobiliar. Firma occidentală de analiză economică Rhodium Group vede altfel situația: investițiile au stagnat anul trecut, ceea ce înseamnă că cifrele despre PIB sunt „semnificativ supraestimate“. O spune Logan Wright, director la Rhodium. El crede că avansul economic real al Chinei în 2023 a fost mai degrabă de 1,5%.

Lipsa de încredere însoțește datele statis­tice chinezștie de mult, timp, dar a crescut în ul­ti­mii ani, de când acestea sunt revizuite frec­vent. Ultimele date reprezintă ajustări semni­ficative. Scepticismul a atins un punct de vârf după ce Beijingul a raportat o creștere a PIB de 3% pentru 2022 în pofida lockdownurilor.

Controalele impuse pentru a bloca răspân­COVID-19 ar fi redus PIB-ul Chinei cu 3,9% în acel an, se arată în China Economic Review. O problemă cu statistică Beijingului este că raportările se fac într-un mediu din ce în ce mai politizat, biroului central lipsidu-i pute­rea de a controla raportările oficialilor locali sau de rang mai mic. În astfel de condiții, dacă ar fi ca după datele oficiale ale Beijingului eco­nomia chinezească să o întreacă vreodată la mărime pe cea americană s-ar putea ca nu toată lumea să fie convinsă de aceasta. Și când China ar depăși SUA? În urmă cu douăzeci de ani, economia Chinei era doar 14% din cea a Americii, scrie The Economist.

Dar nu era prea devreme pentru econo­miștii îndrăzneți să înceapă să speculeze când PIB-ul Chinei l-ar putea eclipsa pe cel al SUA pentru a deveni cel mai mare din lume. Într-o lucrare celebră publicată în 2003, Goldman Sachs, o bancă americană, a prezis că anul decisiv va fi 2041. Până la momentul crizei fi­nan­ciare globale din 2007-2009, acea prognoză părea modestă. Diferența dintre China și America s-a redus mult mai repede din cauza catastrofei financiare și economice din SUA, a creșterii rezistente a Chinei și a aprecierii constante a yuanului. În 2010, PIB-ul Chinei era la 40% din cel al Americii.

Goldman Sachs a devansat momentul eclipsei de la începutul anilor 2040 la sfârșitul anilor 2020. Dar cine și-ar fi închipuit că în 2015 Beijingul va devaloriza yuanul cu atâta neîndemânare încât să-i sperie pe investitori? Atunci, Economist Intelligence Unit a prezis că SUA nu va fi întrecută de China înainte de 2032, cu opt ani mai târziu decât estima în urmă cu doar 12 luni.

Astfel de revizuiri creează perspectiva ca economia chineză să n-o întreacă niciodată pe cea americană. Productivitatea a încetinit și forțele demografice lucrează împotriva Chinei. Forța de muncă a acestei țări se micșorează, iar declinul probabil se va accelera cu timpul. Dacă PIB-ul Chinei nu îl depășește pe cel al Americii până la mijlocul acelui anilor 2030, s-ar putea să nu o facă niciodată, potrivit Capital Economics.

Analiștii de la EIU cred acum că eclipsa se va produce în 2039, aproape de momentul prezis de Goldman Sachs acum două decenii. Toate acestea arată cât de dificil este de prezis viitorul economic, mai ales în vremuri cu instabilitate prelungită. Ce se știe este că mărimea economiei este direct proporțională cu influența geopolitică. Iar unii experți cred că dacă slăbiciunile persistă în economia chineză, Bejingul va deveni mai agresiv.