În afară de șocurile asupra portofelelor europenilor și guvernelor lor, gazele rusești pot avea efecte de durată mai mare: vezi alegerile din Rusia și Germania

♦ Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale către UE, iar Germania este cel mai mare consumator și importator de gaze ♦ Cancelarul Angela Merkel și partidul ei susțin și au protejat proiectul gazoductului Nord Stream 2 în fața opoziției din partea SUA, Poloniei și Ucrainei ♦ Pe 10 septembrie, adică cu o săptămână înainte de alegerile din Rusia și cu două înainte de cele din Germania, Gazprom, compania care exportă gaze rusești în Europa, a anunțat finalizarea Nord Stream 2 ♦ Vladimir Putin, președintele Rusiei, a pus prețurile mari din Europa și pe seama renunțării statelor europene la contractele pe termen lung cu Gazprom în care prețurile sunt ancorate de cotațiile mai stabile ale petrolului.

Cu rușii chemați la vot, nu este de mirare că unele dintre cele mai citite știri din Rusia sunt cum în așteptarea Nord Stream europenii nu au plătit niciodată mai mult pe gaze ca până acum și cum Putin le-a oferit rușilor miliarde ca sprijin social.

În ajunul alegerilor parlamentare de vineri, rușii au aflat și că Ucraina, un stat dușman, a căzut în „mașina de tocat geopolitică“ de pe scena energetică, unde  compromisul dintre SUA și Germania privind gazoductul rusesc Nord Stream 2 are un rol principal. Aceasta o spune un fost ministru de externe ucrainean, citat de Ria Novosti, o agenție de presă de limbă rusă.

De asemenea, guvernatoarea băncii centrale, Elvira Nabiullina, le-a povestit cum dolarul va fi înlocuit cu alte monede ca principală valută de schimb atât în Rusia, cât și la nivel mondial. Dolarul este simbolul supremației SUA, dușmanul etern al Rusiei. Și ca o cireașă de pe tort, cum multă lume se așteaptă ca la un moment dat Rusia să încorporeze și Belarus, sau să înghită țara vecină, după cum scrie Deutsche Welle, liderul belarus Alexander Lukașenko afișează legături mai puternice cu Moscova, salva­toarea financiară a unei Belarusii izolate prin sancțiuni de către Occident.

O uniune politică Rusia-Belarus este încă, probabil, departe. Dedolarizarea lumii și a Rusiei este o tendință reală, dar una lentă. Ucraina are propria mașină de propagandă antirusească, iar politicienii ucraineni luptă cu orice fel de arme pentru putere.

Pentru europeni, explozia prețului gazelor pare acum o preocupare mai mare decât ce se întâmplă în restul lumii, chiar și în Rusia. Acolo, Putin nu are nevoie de alegeri pentru a rămâne la putere, ci pentru a i se confirma puterea. Însă scumpirile sunt legate strâns de Rusia și, aparent, de Germania.

Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale către UE, iar Germania este cel mai mare consumator și importator de gaze. Nord Stream 2 ar trebui să faciliteze această legătură, aducând gaze din Rusia direct în Germania și ocolind Ucraina și Polonia.

Săptămâna viitoare, și germanii vor ieși la vot în alegeri federale pentru parlament. Cancelarul Angela Merkel și partidul ei susțin și au protejat proiectul gazoductului Nord Stream 2 în fața opoziției din partea SUA, Poloniei și Ucrainei. Realizarea gazoductului ar fi o victorie și pentru partidul lui Merkel, și pentru Rusia, care și-a mai văzut un gazoduct, South Stream, blocat de Comisia Europeană, după cum sună explicația Moscovei.

Însă partidul ecologiștilor, deveniți unii dintre cei mai puternici concurenți ai conservatorilor lui Merkel, s-au opus și ei proiectului Nord Stream 2 și au promis că dacă câștigă alegerile îl vor bloca.

Verzii au explicat că proiectul ruso-german reprezintă un răspuns greșit la anexarea Crimeei de către Rusia și la înarmarea separatiștilor din estul Ucrainei, scrie Reuters. Înainte de anexare, Crimeea a aparținut Ucrainei.

„Proiectul Nord Stream 2 nu este doar un proiect politic din cauza implicațiilor politice și de mediu, ci și provoacă pagube la nivel geopolitic, mai ales având în vedere situația Ucrainei, și de aceea trebuie oprit“, se arată în programul electoral al verzilor germani, unde se menționează și că Rusia devine din ce în ce mai mult „un stat autoritar“.

Între timp, consumul de gaze în Europa a crescut atât de mult încât persistă teama că la iarnă nu va exista suficient combustibil. Prețurile urcă necontenit, iar Gazprom, fie că nu poate – Rusia exportă gaze și în alte părți ale lumii în afară de Europa -, fie că nu vrea, nu dă curs cererilor statelor europene de a suplimenta livrările (o critică adusă Nord Stream 2 de americani este că conducta paralelă, Nord Stream 1, nu a fost folosită niciodată la capacitate maximă).

Cu UE aprovizionată insuficient cu gaze și cu prețurile spărgând record după record, se vorbește despre o criză a energiei la iarnă. Unele companii mari consumatoare de gaze, cu ar fi producătorii de chimicale, și-au redus deja activitatea.

O posibilă rezolvare a problemei, spun unii, ar fi să se dea drumul la transportul gazelor rusești cât mai devreme prin Nord Stream 2. Gazoductul odată terminat are nevoie de permise pentru a funcționa, iar eliberarea acestora ar putea dura luni de zile.

Astfel, a apărut și se răspândește ideea că penuria de gaze este un plan al Moscovei și al Gazprom de a forța mâna statele europene să grăbească punerea în funcțiune a gazo­ductului. Pe 10 septembrie, adică cu o săptămână înainte de alegerile din Rusia și cu două înainte de cele din Germania, Gazprom, compania care exportă gaze rusești în Europa, a anunțat finalizarea  Nord Stream 2. Mai trebuiesc permisele.

Prin urmare, rușii și-au dus până la capăt treaba în a ajuta Europa. Acum, totul ar depinde de europeni. În logica acestei teorii, cu verzii la putere în Germania, criza ar persista, iar SUA sunt dușmanii portofelelor europene.

Cu Nord Stream 2 în funcțiune, piața s-ar detensiona. Însă lucrurile nu sunt clare că așa va fi nici dacă sunt urmărite mesajele trimise de la Moscova sau de la Gazprom. Un purtător de cuvânt al Kremlinului, scrie RT, televiziune considerată un instrument de propagandă al Moscovei, a declarat recent că actualele creșteri rapide de prețuri ale gazelor în Europa nu au nimic de-a face cu Rusia, însă lansarea nou construitului Nord Stream 2 ar putea stabiliza piața energiei și ar stopa scumpirile. El a subliniat și că Europa va avea în curând nevoie de și mai multe gaze decât primește în prezent – „dacă va fi frig la iarnă, desigur“.

De la Gazprom a venit mesajul că Rusia este gata să înceapă livrările de gaze prin Nord Stream 2 în octombrie, deși anterior șeful companiei, Alexei Miller, a spus că exporturile nu vor putea începe atunci, conform Bloomberg.

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a explicat că din cauza birocrației UE, Europa nu ar trebui să se aștepte ca prin Nord Stream să curgă gaze anul acesta.

Vineri, Miller a spus că Europa va întra în iarnă cu rezerve de gaze insuficiente, că prețurile de pe piața europeană vor continua să crească, că monopolul pe care-l conduce este gata să livreze mai mult combustibil, dacă este nevoie, dar și că piețele asiatice sunt mai atractive decât cele europene, deși aici prețurile bat record după record, notează Reuters.

Vladimir Putin, președintele Rusiei, a pus prețurile mari din Europa și pe seama renunțării statelor europene la contractele pe termen lung cu Gazprom în care prețurile sunt ancorate de cotațiile mai stabile ale petrolului.

În schimb, europenii preferă să cumpere gaze de pe piața liberă, în prezent extrem de volatilă, aceasta fiind supusă forțelor de moment.

O altă teorie spune că Gazprom nu poate livra mai multe gaze Europei pentru că nu are cum, nu are capacitatea de producție și procesare necesară din cauza investițiilor din ultimii ani orientate în special spre proiecte de infrastructură de transport costisitoare.

Abia luna aceasta Gazprom a reușit să redeschidă puțurile afectate de incendiu în vară în Siberia de vest, scrie upstreamonline.com. Focul a afectat o facilitate de procesare. O a doua a fost pusă în funcțiune în septembrie, însă prima nu va putea fi înlocuită înainte de sfârșitul anului viitor. Între timp, cu toate că nu livrează pe cât i se cere, Gazprom a anunțat pentru primul semestru venituri record, datorate în parte prețurilor mari din Europa.