Implicațiile unei lipse acute de încredere
De ce nu share-uiesc antreprenorii români ideile, proiectele? De ce companiile românești nu aduc în board oameni din diverse domenii? Cum te prind, americanii vorbesc despre gândurile și ideile lor, despre cum vor face lucruri, despre banii pe care-i câștigă, despre cum vor să schimbe lumea.
Niciun antreprenor american nu are o problemă să-și împărtășească ideea de business cu alții, și nu-și pune problema că ar putea să-i fie furată, ci dimpotrivă, caută păreri, caută investitorii, caută finanțare, caută pe cineva care să-l susțină. Pentru acest lucru, este dispus să dea procente din afacere. La început, dacă nu are bani să-și plătească angajații, le dă acțiuni.
La polul opus, noi, românii, nu share-uim nimic, ținem totul între cei patru pereți și în mintea noastră, crezând că avem cea mai mare idee din lume cu care vom da lovitura și vom deveni milionari. Verificăm tot timpul dacă portofelul este la locul lui și nu ni l-a furat cineva. Așa este și în business și probabil că mulți au dreptatea lor să facă acest lucru.
Din lipsa unei interacțiuni cu ceilalți, ținem ideile pentru noi, nu le punem pe hârtie într-un concept, ideea de afacere nu are nici început și nici sfârșit, dar suntem revoltați că băncile nu le finanțează, că nu avem o „pilă” care să ne dea un credit, care să ne ajute. Peste toate acestea, vine statul, care nici el nu ne ajută cu bani, iar frustrarea este și mai mare.
În economiile care se așază, se consolidează, ideile tradiționale au mai puțin succes, iar cele care răzbat trebuie să fie creative, să fie altceva, să fie contra trendului etc.
Nici societatea românească și nici noi nu ne ajutăm să fim antreprenoriali, să ducem ideea în viața reală, să o punem în aplicare.
Ideile care au succes țin mai mult de determinarea antreprenorului decât de altceva. Până a fi puse în aplicare, ele trebuie testate în discuții, la o bere, pentru a vedea reacția prietenilor și a pieței înainte de a cheltui un ban. Aceste păreri nu costă și sunt cea mai bună consultanță pe care o poate obține cineva fără să scoată măcar un leu din buzunar.
Mulți urăsc ideea de concept, de a explica într-o propoziție ceea ce vrea să facă și unde vrea să ajungă, pentru că este un lucru foarte greu. Bill Gates a spus că vrea să pună Windows pe fiecare calculator și pe fiecare birou din această lume. Unul dintre directorii executivi ai Coca-Cola, Roberto Goizueta, a spus în anii ’80 că vrea ca celebra băutură să ajungă în fiecare colț din această lume. Mark Zuckerberg a vrut să facă un produs prin care studenții să interacționeze într-un campus și uite unde a ajuns.
Vlad Craioveanu, unul dintre cofondatorii Impact Hub, un loc unde start-up-urile se pot așeza la un birou, pot interacționa cu ceilalți, pot „cumpăra” consultanță de vânzări, de marketing aproape free, spune că românii au ajuns la concluzia că noua generație de antreprenori înțelege că trebuie să se deschidă, că trebuie să împărtășească ideile cu alții înainte de a merge mai departe, cu toate că este un proces greu care ține de istoria noastră de a ne „apăra” în fața dușmanilor, concurenței. Este și acesta un progres, este un lucru pe care viața îi va determina pe viitorii antreprenori să-l facă pentru a ajunge la finanțare, pentru a pune ideea în practică.
O altă problemă a companiilor românești, a antreprenorilor români care deja au un business pe piață este că nu caută diversificarea de opinii, nu caută opinia laterală, nu sunt dispuși să plătească pe consultanță decât dacă îi aduce o creștere a vânzărilor și a profitului, nu vrea să își facă auditul propriei afaceri pentru a vedea dacă produsele mai merg sau sunt deja depășite pentru că au venit altele mai noi. Când realizează acest lucru este prea târziu.
Americanii au un cult al boardului unei companii din două motive: nepotism, respectiv de a aduce oameni care pot să le aducă business, care pot să vină cu relațiile lor, care îi pot introduce în anumite cercuri, unde nu au cum să intre; al doilea motiv este de a avea diversitate de opinii, de a vedea ce se întâmplă în alte domenii de activitate, care la prima vedere nu au nicio legătură cu businessul companiei.
A-ți crea un board cu oameni din mai multe domenii reprezentă cel mai ușor lucru și poate cel mai ieftin.
Din păcate, antreprenorii români cu afaceri mijlocii și mari nu fac acest lucru. Boardul companiilor lor este format din neamuri, din oameni din același sector, care din păcate nu au și o privire din alte industrii.
Dacă vrem să progresăm ca antreprenori (nu eu, ci voi) trebuie să vă deschideți, să acceptați provocarea discuțiilor și a altor păreri pentru a testa piața. Bineînțeles că 99% vor spune că ideea voastră nu va merge și unii vor aduce argumente. Dar poate acel 1% vă va determina să mergeți mai departe și să „furați” din părerile altora când construiți produsul și-l puneți pe piață.