Impactul muzicii clasice asupra creierului. Operele lui Mozart ar putea reduce efectele epilepsiei

Oamenii de știință de la Institutul CEITEC din Cehia, alături de doctori, au testat validitatea „Efectului Mozart” pe 18 pacienți cu epilepsie care au ascultat Sonata pentru două piane în D major, K. 488, scrie udiscovermusic.com.

„Putem confirma că Sonata lui Mozart reduce efectele descărcărilor epileptice măsurate direct în creier. Studiul a fost făcut pe pacienți cu electorzi implantați în creier, care urmau să fie supuși unor neurochirurgii. Electorzii erau acolo pentru a localiza locul care urma să fie îndepărtat chirurgical.”, a spus coordonatorul studiului, profesorul Ivan Rektor.

Oamenii de știință au vrut să descopere dacă această piesă specifică a lui Mozart este mai benefică decât altele pentru pacienții cu epilepsie, motiv pentru care au comparat-o cu efectele produse de Simfonia nr. 94 a lui Haydn.

„Am ales Simfonia lui Haydn pentru că a fost compusă în aceeași eră și are, în mare parte, același stil ca cea a lui Mozart. Niciunul dintre pacienții noștri nu a avut pregătire muzicală, așa că nu prea le păsa dacă ascultau Mozart sau Haydn”, au notat cercetătorii.

Studiul a confirmat că efectele vindecătoare ale muzicii depind de proprietățile sale acustice, inclusiv ritmul, melodicitate, tempoul, armonia.

Cercetătorii au fost surprinși să descopere că muzica afectează creierul femeilor diferit de cel al bărbaților.

„Este ceva la care nu ne așteptam deloc. Am descoperit că opera lui Mozart reduce activitatea epileptică atât la femei, cât și la bărbați, în timp ce compoziția lui Haydn reduce activitatea epileptică doar la femei. La bărbați, activitatea epileptică a crescut”, mai notează aceștia.

Un studiu care a urmat acestuia și care a folosit Imagistică prin Rezonanță Magnetică (IRM) a confirmat că anumite părți ale creierului au fost afectate diferit în cazul femeilor și bărbaților.

Epilepsia este o boală cronică a creierului care afectează aproximativ 65 de milioane de oameni în întreaga lume. Boala se manifestă prin convulsii recurente, episoade scurte de mișcare involuntară ce pot implica o parte a corpului sau întregul corp, uneori fiind însoțite de pierderea cunoștinței și a controlului funcțiilor intestinului gros și ale vezicii urinare.