Imitația și inovația

A trecut deja mai mult de o lună de când Google Plus a fost lansat, iar febra căutării unei invitații care să permită accesul în noua rețea de socializare a cam încetat. Probabil toți cei care au dorit au încercat rivalul rețelei Facebook. După câteva săptămâni de utilizare, o comparație sumară cu Facebook vine automat, iar din perspectiva mea verdictul e simplu: Google Plus are o interfață mai simplă și mai elegantă, dar Facebook are mult mai mulți utilizatori. Dar, așa cum am anticipat, indiferent cât de confortabil se simte Facebook prin prisma celor peste 750 de milioane de utilizatori, apariția unui rival a impulsionat gigantica rețea să inoveze și să-și îmbunătățească serviciile, încercând să ofere alternative proprii pentru cât mai multe dintre atracțiile Google Plus. Și viceversa, bineînțeles, cu diferența că Google încearcă mai mult să ofere facilități noi decât să aducă funcții din Facebook.

Despre prima consecință a rivalității am vorbit deja. Constatând superioritatea Google Plus în materie de comunicare vocală și video, Facebook s-a grăbit să integreze Skype. Nici astfel nu a reușit să echilibreze complet balanța, pentru că Google oferă prin funcția Hangout videoconferințe cu până la zece participanți. Însă aspectul în care Google Plus s-a dovedit de la bun început net superior a fost reglajul fin al vizibilității postărilor prin organizarea contactelor în așa-numitele cercuri. Și Facebook dispunea de câteva facilități în această privință, dar incomparabil mai puțin accesibile și flexibile, așadar a fost în situația de a compensa cumva această carență. Zilele trecute a anunțat “Smart Lists” – listele de prieteni se vor completa automat cu colegi de serviciu sau de școală, familie sau zonă de proximitate și vor fi oarecum echivalente cu cercurile din Google Plus.

O altă diferență între cele două rețele o reprezintă relația de “prietenie”, care în Facebook este simetrică (adică prietenia este neapărat reciprocă și se acceptă sau nu), în vreme ce la Google este asimetrică, în sensul că pot să adaug în cercurile mele utilizatori fără ca aceștia să mă includă printre prieteni. Avantajul asimetriei este că mă pot “abona” la postările unor persoane publice (jurnaliști, politicieni sau chiar reviste sau companii) fără ca aceștia să trebuiască să-mi accepte o invitație. Evident, voi vedea doar mesajele publice ale acestora. În Facebook se ajungea la situația ca astfel de persoane să aibă mii de “prieteni” și, evident, fluxul de mesaje devenea extrem de încărcat. Tot zilele acestea, Facebook a încercat să corecteze acest dezavantaj, introducând butonul “Subscribe” (abonare), care permite utilizatorilor să primească postările publice ale altor utilizatori fără ca aceasta să necesite o cerere formală de împrietenire, cu câteva posibilități de filtrare (de exemplu, doar anumite tipuri de mesaje). În această variantă, personajul public trebuie să permită abonarea (nu individual, desigur) și o poate dezactiva. Cred că Facebook iese în avantaj la acest capitol.

Ce face în timpul acesta Google? în primul rând, a dat o funcționalitate mai utilă butonului “1” (plus one), care s-a răspândit în tot web-ul. Dacă până acum era doar un soi de recomandare, acum a devenit echivalent cu “Like” din Facebook, adică pagina “plusată” poate fi postată pe Google Plus, cu reglajul obișnuit al distribuției. Astfel ia sfârșit situația jenantă în care un videoclip din YouTube putea fi postat direct pe Facebook, dar nu și în Plus. Pe de altă parte, Angry Birds a ajuns și în Google Plus, împreună cu o întreagă galerie de jocuri, toate cu caracteristici sociale. Însă principalele noutăți pe care le aduce rețeaua lui Google se referă la funcționalități pe care Facebook nu le poate reproduce, pentru simplul motiv că se referă la integrarea unor servicii deținute de Google (prin așa-numitele “snippets”). De exemplu, hărțile din Google Maps capătă acum un caracter social: dacă văd o hartă, pot oricând să o partajez cu prietenii din anumite cercuri. La fel se întâmplă cu Google Books, cu Offers și Product Search, care pot fi distribuite prin simpla acționare a butonului “Share” din bara de instrumente pe care Google Plus o instalează în browser. Avantajul este în principal comoditatea și e de așteptat ca Google să integreze și alte servicii, cum ar fi Google Docs.

Concluzia este evidentă: competiția este acerbă și este ușor de prezis cine va avea câștig de cauză: utilizatorii, desigur, fie că utilizează Facebook, fie Google Plus.