Identificarea vinovaților înseamnă o treabă făcută pe jumătate

Concret, săptămâna trecută Alexander Stubb a acuzat, într-o declarație acordată CNBC, compania Apple că a distrus economia țării. „iPhone-ul a omorât Nokia, iar iPad-ul a distrus industria de hârtie“, spune Stubbs. Nokia și hârtia sunt importante pentru economia finlandeză, producătorul de telefoane mobile fiind cea mai importantă companie din Finlanda până în 2007, atunci când Apple a lansat prima generație de iPhone. În anii ce au urmat, Nokia a intrat în declin, a fost cumpărată de Microsoft, restructurată, iar businessul a fost reorientat spre servicii și rețele.

Stubbs i-a acuzat pe cei de la Apple, cu toate că piața de smartphone-uri este dominată de Samsung și de Android. Are totuși dreptate într-o oarecare măsură, pentru că iPhone este produsul care a lansat o piață. Premierul greșește când acuză competiția, când de fapt greșeala este în propria curte. Ștabii de la Nokia ar fi trebuit să intuiască schimbarea și să încerce să se schimbe, să se adapteze; Nokia a trăit aceeași schimbare care se produce și în industria media, de exemplu, schimbare care se lasă cu numărul cuvenit de victime.

Demersul premierului finlandez, despre care cred că este bine intenționat și că, oricum, declarația a fost scoasă din context, ca să folosesc și un clișeu, seamănă în bună măsură cu activitatea politicianistă dâmbovițeană, mult grăbită în a identifica vinovați, superlentă și ineficientă, deloc doritoare în a găsi soluții. Și, pentru a vă convinge, spicuiesc alandala din catalogul vinovățiilor locale, așa cum apar în arhiva agenției Mediafax: „Bănicioiu: Vinovații pentru cele 400.000 de doze de vaccin antigripal neconform vor plăti“; „Ponta: La STS trebuie asumată răspunderea de către conducere, este greu de găsit un operator vinovat“; „Boc: Guvernul este vinovat pentru taxele pe care le impune românilor, nu FMI“ (anul este 2013); „Mencinicopschi: Nu mă simt vinovat, privatizarea a fost făcută de ADS; voi ataca decizia instanței“; „Viceprimarul Capitalei, despre copilul omorât de câini: Vinovat este cel care are spațiul privat“; „Boagiu: Nimeni nu se face vinovat de modul în care au fost deszăpezite drumurile și calea ferată (februarie 2012)“; „Giurgea (PDL) își cere scuze după ce a afirmat că Verestoy ar fi vinovat de despăduriri din Harghita“ (octombrie 2010); „Directorul Administrației Bazinale Mureș: Verestoy, vinovatul numărul 1 de despăduririle din Harghita“ (septembrie 2010); „Iliescu: Băsescu e vinovat pentru anarhia și lipsa de comunicare dintre instituții“; „Sulfina Barbu: Adomniței, vinovat de violența în școli, pentru că nu are strategie în domeniu“. Mă opresc aici, veți fi prins ideea: mult zgomot degeaba pentru nimic.

Fără să mai caute vinovați, colegii de la Ziarul Financiar au lansat proiectul „România 5%“, menit să creeze o platformă de relansare economică a României care să asigure o creștere anuală de 5%, timp de cel puțin un deceniu. Cum în vara aceastui an și Business Magazin a avut o copertă pe care scria, simplu, 5%, reiterez căteva din ideile de atunci: un program național de combatere a sărăciei, sprijin pentru antreprenoriat și pentru fermieri, recalificare pentru șomeri, taxe omenești, toate chestiunile simple care formează premisele unei dezvoltări durabile. Cu bugete multianuale, cu planuri și gândire pe termen lung, cu mai puține studii de fezabilitate și cu mai multe rezultate concrete, fără clientelism politic, construind, în schimb, o elită economică și culturală. Soluțiile crizelor pe care le traversăm nu sunt ascunse în cine știe ce formule complicate, ar fi de ajuns ca oamenii să-și facă bine treaba, să le pese.

Identificarea vinovaților înseamnă o treabă făcută pe jumătate.

Fără tablou, dar cu coperta de atunci, simplă ca o operă de artă.