I-a îngenuncheat pe marii constructori auto americani și ia la țintă Tesla. Cum s-a transformat un lider sindical în doar șase luni dintr-un necunoscut în unul dintre cei mai puternici oameni din SUA

Sindicatul United Auto Workers a obținut printre cele mai mari majorări salariale din istorie pentru zecile de mii de membri ai săi de la principalii constructori auto americani. Președintele sindicaliștilor, Shawn Fain, a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din SUA, fiind curtat chiar și de șeful statului, Joe Biden, și după victoriile inițiale – „contra salariilor de sărăcie și executivilor lacomi” – și-a îndreptat armele către alți constructori auto, cum ar fi Toyota și Tesla. Fain face istorie și ar putea reda sindicatelor gloria de odinioară. Cum a reușit?

În primul rând condițiile economice și sociale sunt ideale pentru mișcările sindicale – o inflație care a lovit cu o forță nemaivăzută de generații, o criză a costului vieții și profituri record în sectorul corporate. Dar și tactica folosită a avut ceva special. Greva orchestrată de Fain a fost prima îndreptată concomitent împotriva celor trei mari constructori auto din SUA, Ford, General Motors și Chrysler (din cadrul Stellantis). A fost o rupere a tradiției. Dar și abordarea a fost neconvențională. Șeful de sindicat a luat la țintă câte o fabrică a fiecărui constructor de mașini și apoi a extins treptat greva în funcție de ceea ce se întâmpla la masa de negocieri, scrie Bloomberg. Acest lucru i-a permis să lovească fabrici profitabile fără a consuma prea mult din fondul de grevă al sindicatului. În cele din urmă, strategia sa a adus victorii considerabile, inclusiv beneficii de pensionare mai generoase, majorări salariale care să compenseze pentru creșterea costului traiului și eliminarea nivelurilor inferioare de salarizare. UAW a obținut în general creșteri de salarii de 25% pe perioada mai multor ani, cu un salt de 11% în primul an. Este cea mai mare creștere obținută de sindicat în acest secol. „Este revoluționar, dacă nu chiar un cutremur”, spune Robert Reich, fostul secretar al muncii din SUA, despre acordul UAW cu producătorii de automobile. Salariile au stagnat, chiar dacă productivitatea a urcat substanțial, a explicat el. „Aceasta a dus la o dorință foarte puternică și consolidată din partea muncitorilor – și din partea publicului în general – de a majora salariile acestor oameni. Victoriile lui Fain sunt uimitoare și pentru că sindicatul său are doar  380.000 de membri, față de 1,5 milioane în vremurile de glorie. Iar UAW nu acoperă doar industria auto. Peste un sfert dintre membri lucrează în sistemul de educație superior. În urmă cu un an, aproape nimeni nu auzise de Fain. El a preluat postul de președinte al UAW acum jumătate de an. În această toamnă, 145.000 de sindicaliști l-au urmat în mai mult de șase săptămâni de grevă. Cu ochelari și început de chelie, recitând din Biblie, Fain, în vârstă de 54 de ani, nu arată neapărat ca un demagog sau ca un agitator, notează CNN. Însă el nu se teme de retorica puternică, chiar și după standardele liderilor sindicaliști, atacând „clasa miliardarilor” și „lăcomia corporațiilor”.  Videoclipurile sale destinate membrilor UAW îl arată aruncând la coșul de gunoi ofertele cu contracte  ale producătorilor de automobile, numindu-le „gunoaie” și „insulte”. „Ne-am săturat cu toții să trăim într-o lume care prețuiește profiturile în detrimentul oamenilor. Ne-am săturat cu toții să-i vedem pe cei bogați devenind din ce în ce mai bogați, în timp ce noi ceilalți continuăm să supraviețuim cu ce putem. Ne-am săturat cu toții de lăcomia corporativă și împreună ne vom lupta ca diavolii pentru a o schimba. Suferința noastră se sfârșește pe 14 septembrie.” Producătorii de automobile și-au exprimat indignarea față de unele dintre tacticile lui Fain. Stellantis a anunțat că a fost „șocat” când Fain a anunțat că sindicatul depune acuzații de practici neloiale la Consiliul Național pentru Relații de Muncă, acuzând GM și Stellantis că nu au negociat cu bună-credință. GM a numit acuzațiile o „insultă”. Acesta nu e primul set de negocieri al lui Fain. A mai fost în comitetele de negociere. Dar este prima dată când o face conducând sindicatul.

La sfârșitul anului trecut, el a fost un candidat cu ultima șansă la conducerea UAW, concurând împotriva unui grup cu rădăcini vechi și adânci, dar pătat de scandaluri, care a condus sindicatul zeci de ani. Doi dintre cei trei președinți anteriori au intrat în închisoare din cauza scandalurilor, la fel ca directorii de la Fiat Chrysler care i-au mituit. Președintele Ray Curry nu a fost implicat. Dar scandalurile, inclusiv deturnarea fondurilor sindicale și luarea de bani de la oficiali de la Chrysler, au forțat sindicatul să accepte ca un monitor guvernamental să-i supravegheze operațiunile. Și, ca parte a acestei măsuri, UAW a fost de acord să acorde membrilor obișnuiți vot direct pentru a alege un președinte, în loc ca liderul să fie stabilit la convențiile sindicale de către oficialii aleși. Fain provine din Kokomo, Indiana, un oraș muncitoresc înconjurat de terenuri agricole. O serie de fabrici de acolo produc o mare parte din motoarele și transmisiile mașinilor și camioanelor Stellantis. Trei dintre cei patru bunici ai săi au muncit în uzine auto. Fain a fost angajat la una dintre fabricile Chrysler ca electrician în 1994. A lucrat într-o varietate de birouri sindicale la nivel local și a devenit negociator național în timpul răsunătorului și costisitorului faliment din 2009 al grupului auto și din nou în timpul negocierilor contractuale în 2011. În 2012, a intrat în rândurile staffului UAW. Candidatura sa de anul trecut pentru conducerea sindicatului a fost prima la nivel național. Fain a terminat pe locul al doilea în primul tur de alegeri, cu 38% din voturi, dar la doar 600 de voturi în spatele lui Curry, sau cu mai puțin de 1%. Întrucât Curry nu a reușit să obțină o majoritate, a avut loc un nou tur de scrutin în primăvară. De data aceasta, Fain l-a devansat pe Curry cu mai puțin de 500 de voturi.

Fain provine din Kokomo, Indiana, un oraș muncitoresc înconjurat de terenuri agricole. O serie de fabrici de acolo produc o mare parte din motoarele și transmisiile mașinilor și camioanelor Stellantis. Trei dintre cei patru bunici ai săi au muncit în uzine auto. Fain a fost angajat la una dintre fabricile Chrysler ca electrician în 1994. A lucrat într-o varietate de birouri sindicale la nivel local și a devenit negociator național în timpul răsunătorului și costisitorului faliment din 2009 al grupului auto și din nou în timpul negocierilor contractuale în 2011. În 2012, a intrat în rândurile staff-ului UAW. Foto: Hepta

„A fost un șoc foarte mare când a câștigat”, povestește Art Wheaton, specialist în știința muncii la Școala de Relații Industriale și de Muncă a Universității Cornell din Buffalo. Chiar și cu rezultatul strâns din runda inițială de vot, Fain a prins pe picior greșit grupul de conducere al sindicatului, a spus Wheaton. „Nu cred că erau conectați la membrii sindicatului, la cât de frustrați erau oamenii atât în privința  companiilor, cât și a sindicatului”, a mai spus Wheaton.

Valul de victorii al UAW vine pe un teren pregătit dinainte.

Anul trecut, peste 100.000 de lucrători feroviari au amenințat că vor înceta munca pentru prima dată în ultimele decenii. O oprire a activității lor ar fi blocat livrările pentru întreprinderile din întreaga țară, costând economia SUA miliarde de dolari, posibil ducând-o în recesiune. Greva a fost evitată când Congresul a forțat sindicatele să accepte un acord, chiar dacă unii lucrători au votat pentru respingerea acestuia pentru a obține mai multe zile de concediu medical garantate. Totuși, amenințarea a fost  suficient de puternică: muncitorii au obținut câștiguri fără precedent, inclusiv o creștere a salariului de 24% plus un bonus de 5.000 de dolari în  cinci ani și noi reguli care garantează timp liber neîntrerupt.

De atunci, mii de muncitori americani au negociat acorduri record folosind tactici noi. În această vară, scenariștii de televiziune și film au primit garanții pentru creșteri salariale mai mari decât au văzut vreodată în acest secol, în parte prin utilizarea rețelelor sociale pentru a aduna sprijinul public și pentru a ține frontul unit. „Muncitorilor le-a ajuns cuțitul la os și de aceea câștigăm”, a spus Adam Conover, comedian și membru al comitetului de negociere pentru Writers Guild of America. „Este o victorie masivă.”

O poveste similară a fost și la UPS, unde angajații vor primi o creștere a salariului de 10% în primul an de contract. Sean O’Brien, noul președinte al sindicatului Teamsters, a făcut lucrurile altfel decât predecesorul său. A început discuțiile cu șase luni înainte de expirarea contractului, în loc de un an. De asemenea, a  străbătut țara în lung și-n lat pentru a construi sprijin pentru o posibilă grevă și a spus clar managementului UPS că nu va amâna greva dacă negocierile trec de termenul limită de 1 august.

La Kaiser Permanente, angajații din sănătate au organizat cea mai mare grevă din istoria sectorului. Circa 75.000 de oameni au oprit lucrul timp de trei zile la începutul lunii octombrie. Ei au amenințat cu o oprire mai lungă dacă sistemul de sănătate nu este de acord să abordeze problema lipsei de personal. 10 zile mai târziu, sindicatul a câștigat un acord cu creșteri salariale mai mari decât oricând în ultimele două decenii.

Anul trecut, peste 100.000 de lucrători feroviari au amenințat că vor înceta munca pentru prima dată în ultimele decenii. O oprire a activității lor ar fi blocat livrările pentru întreprinderile din întreaga țară, costând economia SUA miliarde de dolari, posibil ducând-o în recesiune. Greva a fost evitată când Congresul a forțat sindicatele să accepte un acord, chiar dacă unii lucrători au votat pentru respingerea acestuia pentru a obține mai multe zile de concediu medical garantate. Totuși, amenințarea a fost  suficient de puternică: muncitorii au obținut câștiguri fără precedent, inclusiv o creștere a salariului de 24% plus un bonus de 5.000 de dolari în  cinci ani și noi reguli care garantează timp liber neîntrerupt.

Liderii sindicali au avut o varietate de lucruri care au lucrat în favoarea lor la masa de negocieri. Unele ar putea să nu reziste. Oferta limitată de forță de muncă le-a oferit angajaților – cu sau fără sindicat – mai multă pârghie pentru a convinge companiile să le acorde măriri. A existat și o schimbare de sentiment. În pandemie multe dintre aceste locuri de muncă au fost considerate „esențiale”, dar nu au fost evaluate ca atare, în ciuda faptului că companiile raportau profituri record și câștiguri din acțiuni care au dus la plăți uriașe ale CEO-ului.

Anul trecut, aprobarea publică pentru sindicatele din SUA a ajuns la nivelul maxim din ultimii 57 de ani, deși de atunci a scăzut ușor. O majoritate solidă a americanilor chestionați de Gallup au spus că sunt de partea scenariștilor, actorilor și angajaților din sectorul auto în disputele lor. „Mergeam la cluburi de comedie din toată țara și deschideam spunând: «Hei, sunt în grevă », iar mulțimea îmi făcea literalmente ovații de 45 de secunde”, povestește Conover. „Oamenii de te miri unde mă opreau pe stradă și-mi spuneau: «Hei, succes cu greva»”. Sindicatele din SUA nu mai sunt într-un „mod defensiv”, a spus Nelson Lichtenstein, directorul Centrului pentru Studiul Dreptului Muncii, Muncii și Democrației de la Universitatea din California Santa Barbara. Până de curând, era mai ușor pentru liderii de afaceri să denigreze sindicatele ca fiind lacome sau corupte. „Nu au un mesaj de opoziție în acest moment”, a spus Lichtenstein. Forțe similare duc la acțiuni sindicale record în Marea Britanie, unde în ultimul an s-au pierdut mai multe zile lucrătoare din cauza întreruperii lucrului decât oricând după 1980. În Franța, peste un milion de oameni au ieșit în stradă în ianuarie pentru a protesta împotriva reformei sistemului de pensii a președintelui Emmanuel Macron. Liderii laburiști au declarat public că speră să folosească victoriile pentru a-și crește rândurile. De obicei muncitorii sindicalizați obțin cu 10% până la 20% mai mult la salarii și beneficii mai bune decât cei care nu sunt membri de sindicat. Cu toate acestea, doar 6% dintre angajații din sectorul privat din SUA aparțin unui sindicat, în scădere față de 11% în urmă cu treizeci de ani – o pondere mult mai mică decât în Europa sau Canada, unde aproximativ un sfert din forța de muncă este sindicalizată. O’Brien, de la Teamsters, este încrezător că în următorii patru sau cinci ani va reuși să coaguleze și angajații de la Amazon în sindicate. El folosește aceeași abordare  pe care a avut-o la UPS în negocierile pentru 5.000 de muncitori din producție de la 12 fabrici de bere Anheuser-Busch din SUA. „Avem un impuls extraordinar”, a spus O’Brien. Între timp, Shawn Fain, încurajat de victoriile în „războiul corporațiilor contra clasei muncitoare americane”, a promis că în 2028, când vor reîncepe negocierile contractuale, la masa discuțiilor nu vor fi doar Big Three (cei trei mari constructori auto istorici din SUA), ci Big Five sau chiar Big Six. Aceasta pentru că UAW va încerca să aducă în rândurile sale angajații de la Tesla, Toyota și Honda.