Hârtia în fața digitalului

Îmi plac cărțile. Am crescut într-o casă cu o bibliotecă destul de bine garnisită, căreia i-am simțit lipsa după ce am plecat. Am petrecut apoi mult timp în bibliotecile universitare și, cu timpul, mi-am dat seama că nu-i destul să citesc o carte. Vreau să fie a mea, să o iau din raft oricând vreau să o răsfoiesc din nou. N-aș putea zice că sunt un colecționar, dar în vremurile când editurile scoteau mai puține titluri interesante decât puteam eu să citesc, am bătut îndelung anticariatele și talciocurile, iar cărțile pe care le-am cumpărat de-acolo le îndrăgesc cel mai mult, pentru că au în spate câte o mică poveste.Am urmărit de multă vreme ascensiunea cărților digitale și mereu am fost convins că la un moment dat se vor impune.

Acum se pare că momentul acela este aproape. Un recent studiu realizat de Pew Research Center’s Internet & American Life Project oferă o serie de date interesante. În anul care a trecut, unul din cinci americani a citit cel puțin o carte digitală, fie pe un cititor specializat, fie pe o tabletă, iar industria cărților în format digital a raportat o cifră de afaceri de 1,7 miliarde de dolari (probabil cifra reală e mult mai mare), ceea ce-i conferă deja un statut semnificativ în peisajul editorial. Mai interesant este însă faptul că cei ce citesc cărți digitale au citit semnificativ mai multe cărți decât cei care citesc în modul tradițional (în medie 24 de titluri față de 15 în 2011).

Desigur, se poate specula că însuși faptul că și-au cumpărat un e-book reader dovedește un interes crescut față de lectură, însă 41% dintre posesorii de tablete și 35% dintre cei de cititoare specializate afirmă că citesc mai mult decât înainte de a avea aparatele. Faptul că 29% dintre americani citesc cărți pe smartphone nu este relevant, însă poate fi interesant de aflat că, cititorii de cărți digitale n-au renunțat la lectura cărților imprimate. Analiștii sunt de părere că, indiferent cât vor câștiga în popularitate cărțile digitale, cărțile pe hârtie vor avea public și, cu timpul, se va stabili un echilibru. Acest echilibru merită o mică discuție.

Avantajele cărților digitale au fost deseori enumerate, începând cu portabilitatea, trecând prin costuri și modalități de distribuție și terminând cu salvarea pădurilor (deși, în materie de ecologie, încă se discută). Dar sunt și altele, mai puțin evidente. De exemplu, pentru cei cu probleme de vedere, posibilitatea de a mări corpul de literă fără a pierde înca-drarea este de neprețuit. Deși se consideră că ergonomia vizuală a tipăriturii e încă superioară, nu e întotdeauna așa – de exemplu, cărțile tipărite la noi înainte de 1990 sunt acum aproape ilizibile, din cauza calității execrabile a hârtiei și tiparului. Însă cartea tipărită are atuurile ei, începând cu senzația obiectului (mirosul, textura, chiar greutatea) și un fel special de atașament, în care se încadrează și mica poveste (când și cum am cumpărat-o sau am primit-o). Important este și faptul că poți să răsfoiești o carte pe care n-o cunoști, ceea ce poate să-ți dea indicii mai bune decât primul capitol pe care-l oferă de obicei librăriile digitale.

Apoi sunt și aspecte strict practice: cărțile tehnice sau cele de artă – cu multe tabele, ilustrații sau casete de text – se pretează mai bine la dimensiuni mari, greu accesibile aparatelor actuale. Apoi sunt lucruri care țin de “personalizare”, unde pornim de la sublinieri și note (mai comode decât pe digital) și ajungem la dedicații, autografe sau ex-libris-uri. Încă nu m-am obișnuit cu ideea că aș putea oferi drept cadou o carte digitală.

Însă un argument mai puternic pare să se contureze: mai mulți cititori (susținuți și de un studiu realizat de Jakob Nielsen) constată din experiență că pot citi mai repede textul tipărit (Nielsen a estimat sporul de viteză la 6,2%). Se poate argumenta că e o chestiune de obișnuință, însă un alt aspect este că oamenii susțin că rețin mai puțin din ce-au citit pe digital decât pe hârtie. Se pare că e vorba de tehnici mnemonice implicite pe care le-am deprins în lunga noastră experiență cu obiectele și care se bazează pe informații vizuale. De exemplu, numărul paginii sau poziția în pagină sunt uneori indicii, dar în e-books depind de mărimea corpului de text.

Cred însă că este vorba de acomodare și, poate, de o oarecare reținere în fața unei tehnologii interpuse între cititor și text. Deși la Kindle și la telecomanda televizorului am rareori acces, am citit suficient ca să constat că experiența nu diferă de cea a lecturii tipăriturii. Singurul lucru care-mi lipsește este coperta.