Hârtia igienică, un obscur element cultural devenit simbolul celei mai mari crize de la Război încoace

Într-un videoclip devenit viral, un bărbat comandă o cafea la pachet. În loc de portofel, el scoate un sul de hârtie igienică, rupe două foi și le pune pe tejghea, apoi bagă generos o a treia foaie în buzunarul de la pieptul chelnerului, ca și cum ar fi bacșiș. În Singapore și Hong Kong primele zile ale epidemiei de COVID-19 chiar au făcut ca hârtia igienică, dispărută rapid din magazine, să devină o monedă de schimb. În Australia, când febra proviziilor i-a lovit pe cetățenii acestei țări din topul statelor în funcție de gradul de civilizație, un ziar de altfel respectabil, The NT News, a publicat o secțiune cu opt pagini de hârtie goală, spunând că astfel oferă națiunii ceea ce aceasta dorește.
„Este suficientă hârtie igienică în toată țara pentru toți timp de zece ani”, i-a spus în urmă cu câteva săptămâni premierul Olandei Mark Rutt unui cumpărător dintr-un supermarket în urma unui puseu de febră a cumpărăturilor în care prețiosul produs a dispărut temporar de pe rafturi.
Social media abundă de glume despre un fenomen surprinzător: hârtia igienică are o cerere mare în Germania, Olanda, SUA, Australia, Singapore, în multe țări ale lumii, sărace sau bogate. Adesea dispare din supermarketuri imediat ce rafturile sunt reîncărcate; au existat chiar și bătăi cu pumnii pe pachetele de hârtie igienică, scrie Deutsche Welle.

Cumpărarea în masă a hârtiei igienice este un comportament de turmă ce ține de situație, spune Britta Krahn, care predă psihologia afacerilor la Universitatea de Științe Aplicate din Bonn-Rin-Sieg. „Acesta este momentul pierderii maxime a controlului, al incertitudinii maxime și al schimbării maxime. Nimeni nu știe la ce să se aștepte”, subliniază ea, precizând însă că oamenii încearcă totuși să recâștige controlul. Atunci când măștile de față și dezinfectanții nu mai sunt de găsit, oamenii „apucă ce pot, obiecte neperisabile”. „Hârtia igienică a devenit o metaforă a siguranței, dacă nu simbolul acestei crize a coronavirusului“, argumentează expertul în psihologie.

Hârtia igienică este o apariție recentă în istoria omenirii. Nici măcar astăzi nu toată lumea o folosește, din motive culturale. Spre exemplu, în 2015 Directoratul Turciei pentru Afaceri Religioase (Diyanet) a emis o fatwa care stabilește că utilizarea hârtiei igienice este permisă în Islam, dar se subliniază că apa ar trebui să fie principala sursă de curățare. Amintind că pentru ca o rugăciune să fie legitimă, corpul, hainele și locul în care trebuie să se efectueze rugăciunea ar trebui să fie lipsite de elemente definite drept „necurate” de Islam, fatwa spune că curățarea trebuie să fie efectuată cu apă, scrie Hurriyet Daily News. „Dacă nu se poate găsi apă pentru curățare, se pot folosi alte materiale de curățare. Chiar dacă unele surse consideră că hârtia nu este potrivită ca material de curățare, deoarece este un material pentru scris, nu există nicio problemă în utilizarea hârtiei igienice”, menționează decretul. Apa curăță mai bine decât hârtia, nu? Poate de aceea toaletele din Japonia au bideuri.
Descoperirile arheologice din cea mai veche mină de sare din lume, de lângă Hallstadt, în regiunea Salzkammergut din Austria Superioară, sugerează că frunzele de brusture au fost folosite ca hârtie igienică încă din epoca bronzului. În Bavaria, oamenii și astăzi numesc planta „Arschwurzen” (frunză pentru fund). Cele mai vechi înregistrări menționând hârtia igienică au fost găsite în documentele chinezești din secolul al VI-lea. Joseph Needham (1900-1995), un sinolog britanic, l-a citat pe savantul chinez Yan Zhitui, care a scris în 589: „Hârtia pe care există citate sau comentarii ale celor Cinci Clasici sau numele înțelepților nu îndrăznesc să o folosesc la toaletă”. În 851, un călător a scris: „Ei (chinezii) nu sunt foarte atenți la curățenie și nu se spală cu apă atunci când
și-au terminat activitatea, ci doar se șterg doar cu hârtie”.
În 1393, Curtea Imperială din Nanjing a folosit aproximativ 720.000 de coli de hârtie igienică, cu foi individuale de 2×3 picioare (trei picioare echivalează cu circa 90 de centimetri – n.red.). Împăratul Hongwu și familia sa au folosit doar ei 15.000 de coli din ceea ce se spune că a fost „un tip deosebit de moale și parfumat de hârtie igienică”. Se poate spune, deci, că în China a apărut cultura folosirii hârtiei igienice pe care Occidentul a îmbrățișat-o cu atâta entuziasm.
În Europa medievală, pe de altă parte, oamenii foloseau zdrențe vechi, resturi de țesături sau câlți de lână. Uneori apelau la mușchi, frunze, fân și chiar paie, scrie Sabine Schachtner, directorul fabricii de hârtie LVR Papiermühle Alte Dombach, în cartea ei despre hârtia igienică și istoria „culturii ștersului”. Obiectele sau materialele folositoare în acest sens diferă, desigur, în funcție de statut, zonă și disponibilitate. După descoperirea Americii, cocenii au devenit disponibili. Zăpada este și ea bună, când anotimpul și consistența ei o permit. Săpăturile din zona latrinelor medievale din vechiul oraș din Liga Hanseatică Tartu (în ceea ce este astăzi Estonia) au adus la lumină bucăți de pânză folosite ca hârtie igienică. Calitățile diferite au indicat statutul social al gospodăriei. Țesături fine și moi de lână rupte în fâșii din îmbrăcămintea de zi cu zi, unele încă cu aplicații de mătase atașate, au fost folosite de familiile bogate. Familiile sărace foloseau țesături grosiere, simple. Spre deosebire de China, multă vreme Europa n-a cunoscut hârtia. Dar invenția chinezească a ajuns
într-un final și pe vechiul continent. În secolul al XVI-lea, adică la un mileniu după chinezi, europenii au început să folosească resturi de hârtie. Răspândirea ziarelor și apariția producției industriale de hârtie a fost etapa finală pentru descoperirea hârtiei ca produs sanitar. Bazinele cu apă au devenit mai populare în a doua jumătate a secolului XIX, inițial în Anglia. Această nouă modă a solicitat hârtie specială care să nu înfunde conductele de canalizare. Dar revoluția industrială era deja în toi. În filmul său de promovare, producătorul bavarez de hârtie igienică Fripa prezintă progresul tehnologic pe care industria l-a înregistrat de atunci: hârtia curge și se înfășoară, iar pachete uriașe sunt împinse într-o mașinărie ca prin magie. Utilajul se rotește neîncetat pe măsură ce sulurile de hârtie igienică, ambalate în pachete mari, apar la sfârșitul liniei de producție.

Fripa – brand a cărui deviză publicitară este „Întotdeauna încă un strat mai bun!” – și-a crescut masiv producția după ce criza de Covid-19 a pus stăpânire pe germania, dublând volumul vândut magazinelor față de obișnuitele 130.000 tone de hârtie igienică pe an.

„Producția a ajuns la limita de sus și tot nu putem ține pasul cu cererea“, a declarat pentru DW purtătorul de cuvânt al Fripa, Jürgen Fischer. El spune că nu are nicio idee de ce oamenii au înnebunit după hârtia igienică, dar suspectează că motivul este că acest produs este „ușor de depozitat și nu prea scump”. Ortwin Renn, director științific la Institutul pentru Studii Avansate de Sustenabilitate (IASS) din Potsdam, face distincția între trei tipuri de reacții în timp de criză. Cercetătorii care studiază sociologia riscului spun că unii ignoră pericolul, alții se ghemuiesc ca o minge pentru a-l evita „și mai există și luptătorul”, spune sociologul. Acesta din urmă acționează în fața pericolului și începe stocarea produselor ca un fel de „acțiune înlocuitoare”, explică Renn.
Dacă oamenii au tendința de a fugi sau de a lupta depinde în principal de componența lor genetică, dar comportamentul este determinat și de educație și experiență. Situația contează și ea: atunci când conduc mașini, oamenii tind să fie luptători, în timp ce pietonii sunt destul de înclinați să fugă.
„Oamenii aud sau citesc în mass-media că ceilalți cumpără multă hârtie igienică”, spune psihologul de afaceri Anja Achtziger, de la Universitatea Zeppelin din Friedrichshafen, în ziarul german Süddeutsche Zeitung. „La locul de muncă, în familie, printre prieteni, oamenii vorbesc în permanență dacă și câte rezerve și-au făcut deja, ceea ce face ca oamenii care nu și-au făcut rezerve pe acest fond de frenezie să iasă și ei și să o facă.”

„Când cumpărăm lucruri, lucrurile care sunt apropiate de corp oferă confort, indiferent că este vorba de mâncare, bunuri de îngrijire sau în acest caz hârtie igienică“, explică pentru Reuters Adam Ferrier, psiholog specializat în comportamentul consumatorului. „Mărimea hârtiei igienice face cumpărătorul să simtă că cumpără ceva substanțial, ceva important. Îl face să simtă că întreprinde ceva serios.“

Pentru un alt expert, Rohan Miller de la Universitatea Sydney, cumpărăturile din panică, la care intră și hârtia igienică, sunt o reflexie a societății urbanizate și a unui stil de viață în care primează comoditatea. „Nu suntem obișnuiți cu lipsurile, ci suntem obișnuiți să alegem ce vrem, când vrem. Astfel, febra cumpărării de hârtie igienică este doar o manifestare a acestei mentalități de turmă pentru a menține acest statut.“