Harta sărăciei din România: unul din cinci români trăiește sub pragul sărăciei. Sud-estul, regiunea cu cel mai mare risc de excluziune socială

În statisticile macroeconomice, România apare drept una dintre economiile europene care au recuperat cel mai rapid decalajele față de statele dezvoltate. În statisticile sociale însă, imaginea este diferită. Aproape unul din cinci români trăia în 2025 sub pragul sărăciei, iar peste un sfert din populație era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică.

Rata sărăciei relative a fost de 18,4% anul trecut, ceea ce înseamnă că aproximativ 3,47 milioane de persoane aveau venituri situate sub pragul de sărăcie. Față de 2024, indicatorul s-a redus cu 0,6 puncte procentuale, iar numărul persoanelor aflate în această situație a scăzut cu 127.000.

Chiar dacă România continuă să se situeze peste media Uniunii Europene, imaginea este mai nuanțată decât ar sugera simpla poziționare în clasament. Cu o rată a sărăciei relative de 18,4%, România se află peste media UE, de 16,3%, însă înregistrează un nivel mai redus decât Italia (19,5%), Croația (19,6%) și (19,5%), potrivit datelor comparative publicate de INS. Cele mai ridicate rate ale sărăciei relative sunt înregistrate în Lituania (22,6%), Bulgaria (22%), Estonia (21,2%) și Croația (19,6%).

La polul opus, economii precum Cehia, Belgia, Danemarca și Slovacia înregistrează cele mai reduse rate ale sărăciei relative.

În România, datele INS arată că vulnerabilitatea socială este distribuită foarte diferit în funcție de regiune, educație, vârstă și tipul gospodăriei.

Cea mai mare diferență apare între regiunile de dezvoltare. În sud-est, 38% din populație este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, iar în sud-vest Oltenia procentul ajunge la 36%. La polul opus se află București-Ilfov, unde indicatorul este de numai 13,6%. Cu alte cuvinte, riscul de sărăcie este de aproape trei ori mai ridicat în sud-est decât în regiunea Capitalei.

Diferențe importante apar și între generații. Copiii și tinerii sunt categoriile cele mai expuse. Unul din patru tineri cu vârste între 18 și 24 de ani trăiește sub pragul sărăciei, iar aproape unul din trei este în risc de sărăcie sau excluziune socială. Situația este similară și în cazul copiilor, unde atât rata sărăciei, cât și indicatorul AROPE (Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială) depășesc media națională.

Educația rămâne unul dintre cei mai puternici factori de diferențiere. Mai mult de jumătate dintre persoanele cu un nivel redus de educație sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. În schimb, în cazul persoanelor cu studii superioare, procentul coboară la doar 3%, ceea ce confirmă legătura directă dintre nivelul de educație și șansele de integrare pe piața muncii.

Nici structura familiei nu este lipsită de importanță. Jumătate dintre persoanele care trăiesc în gospodării cu doi adulți și cel puțin trei copii dependenți sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. În cazul familiilor monoparentale, indicatorul se apropie de 46%

Dincolo de venituri

Sărăcia nu înseamnă doar venituri mici. INS arată că 3,16 milioane de persoane se aflau în 2025 în stare de deprivare materială și socială severă, ceea ce înseamnă că nu își permit o parte dintre bunurile și serviciile considerate esențiale pentru un trai decent. În total, 5,2 milioane de români se aflau în cel puțin una dintre cele trei situații care definesc riscul de sărăcie sau excluziune socială: venituri sub pragul sărăciei, deprivare materială și socială severă sau gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii.

Deși indicatorii s-au îmbunătățit ușor față de anul anterior, harta sărăciei arată că dezvoltarea economică a României continuă să fie profund inegală. Regiunile, nivelul de educație și structura gospodăriei cântăresc în continuare mai mult decât media națională atunci când vine vorba despre riscul de a trăi în sărăcie.