Harry Meintassis, partener al companiei de consultanță Meintassis Partner: Drumul către succes: Să iubești dificultatea

Să te confrunți cu provocări în fiecare zi te va face mai fericit, împlinit și competent într-o lume în continuă schimbare. Învață cum să transformi dificultatea în avantaj. Dacă te-aș întreba să-ți amintești cele 2-3 momente definitorii din viața ta, ce ai spune?

Natura umană este complexă. Pe de o parte, căutăm confort. Familiaritate. Siguranță. Satisfacție imediată. Suntem tentați să folosim scurtături, să alegem calea cea mai ușoară. Să repetăm și să replicăm ceea ce deja știm. Până la urmă, creierele noastre limbice – responsabile de emoții, memorie și judecăți inconștiente – ne îndeamnă să evităm pericolul sau durerea și să căutăm plăcerea.

Dar dorim și să trăim o viață plină de sens, aventură și aliniere cu ceea ce simțim cu adevărat important. Vrem să facem lucruri care contează, să avem o senzație de realizare, să creăm, să inovăm, să ne stăpânim meșteșugurile, să ne conectăm la ceva mai mare decât noi înșine. Vrem să conteze! Aceasta este natura noastră paradoxală. Deci, cum navigăm printre aceste forțe opuse?

Înțelepciunea unei vieți bune. Grecii antici aveau două cuvinte care surprind esența acestei dileme.

În primul rând, „eudemonia”. Acesta este un tip particular de fericire, diferit de sentimentul de bucurie, mulțumire sau plăcere – de exemplu, tipul de fericire pe care o simți când bei un martini pe plajă, petreci cu prietenii sau savurezi o masă delicioasă. Eudemonia este sentimentul de împlinire care vine dintr-o viață trăită în mod corespunzător. Pentru a experimenta această satisfacție profundă în viață, trebuie să trăiești cu un sens al scopului, cu o muncă semnificativă și cu o doză bună de sacrificii și datorie pentru a naviga prin deciziile complexe ale vieții. În termenii lui Aristotel, eudaimonia este starea cea mai înaltă a binelui uman, sau ceea ce numim astăzi prosperitate sau „bunăstare”. Cu alte cuvinte, este capacitatea de a exprima cea mai bună versiune a ta, moment cu moment. Apoi, „arete” – în sensul său de bază, acesta este „virtutea morală”. A trăi în conformitate cu valorile curajului, umilinței, sacrificiului pentru cei în nevoie, integrității în fiecare acțiune, perseverenței și compasiunii. În timp ce mulți oameni astăzi se străduiesc să fie „de succes”, drumul către o viață bună nu este succesul în sine (de exemplu, bunurile materiale, statutul sau faima), ci străduința pentru excelență. Actul de a-ți realiza întregul potențial.

Atingerea adevăratei măreții. Ideea este că ajungem la adevărata noastră măreție atunci când alegem să facem lucruri dificile. Atunci când ieșim din zona noastră de confort și siguranță, dispuși să facem față unor noi provocări. Atunci când căutăm oportunitățile din spatele „problemei“. Atunci când depășim (imaginarele) limite și ne confruntăm direct cu temerile noastre. Când realizăm că pentru a câștiga, trebuie să învățăm cum să eșuăm. După cum spuneau filosofii budiști Zen, „Obstacolul este calea”. Sunt tocmai dificultățile din viață care ne vor dezvălui cum să devenim mai puternici, mai inteligenți și mai înțelepți – lucrând cu un șef dificil, având conversații dificile cu partenerul de viață, acceptând feedback critic, gestionând eșecul cu un client, încercând să ne corectăm slăbiciunile sau dorind pur și simplu să ne îmbunătățim în mod constant performanța. Starea noastră de sănătate mintală este în legătură directă cu abilitatea noastră de a face acest lucru. Antidotul pentru epidemia de anxietate și depresie – sau chiar pentru sentimentul de pesimism, în special printre tineri – nu constă într-o „siguranță” mai mare, ci în urmărirea unor provocări semnificative și a unei cauze demne. Aceasta ne menține intelectual alert și emoțional implicat.

Obișnuiește-te să te simți inconfortabil. Tot ce este bun vine dintr-un fel de durere.

Durerea musculară, după o sesiune bună de antrenament în sala de sport… Durerea provocată de practica intensă pentru a ajunge la măiestrie în munca noastră.

Conversațiile dificile îmbunătățesc relațiile noastre. Crizele – cele mai dureroase momente din viața noastră – redefinesc cine suntem. A iubi dificultatea – această latură paradoxală a vieții – este o sursă de transformare personală. Haideți să facem acest proces de reconfigurare mentală. Pentru că, dacă dificultatea este ceva de evitat, ajungem să ne complacem. Devenim fragili. Slabi. Prin abordarea lucrurilor dificile, câștigăm încredere și forța reală de a înfrunta provocările vieții.

Puterea de a persevera și a ne implica pe deplin într-o sarcină, numită și „grit“, s-a dovedit a fi un predictor mai bun al realizărilor științifice în școli și al succesului viitor în comparație cu coeficientul de inteligență. De fapt, să devii antifragil – nu doar rezilient – va fi cea mai căutată abilitate în secolul al XXI-lea. Persoana rezilientă „revine“ după situații dificile, dar persoana antifragilă „înaintează“, folosind stresul și volatilitatea ca combustibil.

Dacă există ceva ce trebuie să facem mai bine ca profesori, părinți sau lideri, este să ajutăm oamenii să folosească adversitatea pentru a excela și prospera. Aceasta va deveni noua paradigmă a învățării.

Provocarea nu ar trebui să fie un test de „trecut sau picat”, așa cum promovează (din nefericire) sistemele tradiționale de învățare. Din contră: prin provocare devenim plini de resurse, inventivi, ingenioși.

O nouă identitate. Confruntarea cu provocările modelează și identitatea noastră profundă. Devenim stăpâni ai destinului nostru, căpitani ai vieților noastre, în loc să fim victime pasive. Construim autonomie, adevărată încredere – ceea ce psihologii numesc „locusul intern al controlului”.

Aceasta este o putere magnetică! Ea inspiră și împuternicește indivizii și echipele să facă lucruri uimitoare.

Oricine se angajează într-o călătorie semnificativă are șanse să întâmpine obstacole, piedici sau alte forme de adversitate pe parcurs. Și cu cât muntele de escaladat este mai înalt, cu atât sunt mai exigente provocările de abordat – și cu atât devine mai satisfăcătoare calea către vârf.

Rezistența este prietena ta. Fii recunoscător pentru totul, atât binele, cât și răul, toate sunt binecuvântări. Nietzsche numea acest lucru „amor fati“ – îmbrățișarea iubitoare a tot ceea ce viața îți aruncă în cale.

Marea ironie este că ceea ce face viața demnă de trăit nu vine întotdeauna din partea roză. Energia care provine din suferință sau din partea întunecată a lucrurilor poate fi imensă. Pe măsură ce luptăm – cu o mentalitate de creștere – împotriva acestor forțe negative, suntem capabili să trăim mai profund, mai plenar.

Fericirea nu constă într-o liniște eternă. Fericirea vine odată cu capacitatea noastră de a rezolva probleme. Această abilitate de a alchimiza durerea momentană într-un sens infinit stă la baza unei vieți bune, bogate…

Dificultățile, chiar dacă sunt dureroase, ne fac mai puternici. Este timpul să învățăm cum să transformăm dificultatea în avantaj.