Harry Meintassis, partener al companiei de consultanță Meintassis Partners: Gena socială: de ce să îți pui mai întâi masca de oxigen ție nu mai este suficient

Oamenii sunt, prin natura lor, egoiști și guvernați în primul rând de interesul propriu?

Richard Dawkins, un eminent biolog evoluționist, explică, în lucrarea sa „Gena egoistă”,  cum suntem genetic înclinați să acționăm în propriul interes egoist. Avem, totuși, puterea de a depăși aceste instincte, ca urmare a dezvoltării rațiunii (creierul nostru neocortical), care ne permite să facem un pas înapoi, să înțelegem ce vor genele noastre și să decidem dacă dorim să rezistăm.

Supraviețuirea celui cu mai multă compasiune

Rutger Bregman, pe de altă parte, în cartea sa „Humankind”, oferă perspective noi asupra ultimilor 200.000 de ani ai istoriei umane. Suntem preprogramați pentru bunătate, orientați spre cooperare mai mult decât către competiție și mai înclinați să ne încredem unii în alții decât să fim suspicioși.

Cooperarea și altruismul au fost critice în evoluția noastră, nu doar maximizarea interesului propriu. Aceasta a permis oamenilor să-și multiplice forțele și să construiască comunități vibrante pline de încredere.

Așadar, avem aceste două forțe majore în natura noastră umană – interesul propriu și grija pentru ceilalți. Și alegem constant dacă să ne comportăm în interesul nostru sau în interesul celorlalți. De ce este important acest lucru?

Declinul încrederii

În aproape fiecare aspect al vieții noastre, instituțiile, politica, mass-media, informațiile și în corporații, încrederea a scăzut alarmant.

În mediul de afaceri, conform studiului de încredere Edelman, doar 36% dintre angajați au încredere că liderii lor vor încerca să acționeze în interesul lor cel mai bun.

Doar 38% cred că organizațiile/companiile fac o treabă bună în a pune oamenii înaintea profiturilor.

Doar 37% dintre angajați cred că în interiorul organizației comunicările pe care le primesc de la liderii lor sunt oneste și deschise.

Polarizarea, diviziunea și războaiele informaționale, alimentate de anxietatea și frica unei lumi care se schimbă rapid, devastează societățile noastre. Nu mai avem senzația că suntem frați și surori…

Putem face ceva?

Paradoxul măștii de oxigen

În 2020, la începutul pandemiei, ni s-a spus că cel mai bun mod de a face față acestei crize este să ne punem nouă înșine măștile de oxigen prima dată.

Și existau motive bune pentru aceasta. Dacă ne uităm la lideri, de exemplu. Ei au fost în prima linie a gestionării unor cerințe multiple: mai întâi protejarea propriilor oameni, apoi tranziționarea către noi modele hibride de lucru, confruntarea cu incertitudinea extremă și acum lupta cu performanța, demisiile și epuizarea profesională (burnout).

Ei au fost supuși unei presiuni fără precedent. Propria lor bunăstare a avut de suferit. McKinsey a recomandat ca „liderii să se raporteze și să se ajute pe ei înșiși înainte de a face același lucru pentru ceilalți”.

Coach-ii de mindfulness, terapeuții și industria de self-help au readus în prim-plan importanța self-care-ului. Există un vechi dicton: „Nu poți turna dintr-un pahar gol”.

În mod justificat, liderii s-au concentrat mai mult pe propria lor bunăstare, dar în același timp mai puțin pe construirea abilităților de a-i conduce pe alții. În încercarea de a se proteja pe ei înșiși, au devenit mai egocentrici. Alegerea de a-și pune măștile primii riscă ceva mai mare – adevărata esență a ceea ce înseamnă să conduci.

Oare mergem pe drumul greșit?

Leadershipul a fost întotdeauna despre „ceilalți”. Oricât de banal ar putea suna, leadershipul este despre a servi oamenii. Modelele bune de leadership seamănă cu o familie care te sprijină. Nu este o idee romantică. Dacă ești liderul meu, există un contract implicit: am încredere în tine să-mi fii alături când am nevoie de tine, în special în vremuri grele am încredere că vei fi acolo pentru mine.

Liderii excelenți știu că „leadershipul începe cu tine ca lider… dar nu este niciodată despre tine”.

O nouă poveste – De la „EU” la Serviciu

Acest lucru nu înseamnă că îngrijirea de sine nu este importantă. Pur și simplu, nu mai este suficientă. Paradoxal, cu cât ne concentrăm mai mult asupra noastră, cu atât devenim mai puțin puternici pentru a face față provocărilor dificile ale vieții. Ajutându-i pe alții și având sentimentul că facem o diferență reală în viața lor nu este doar important pentru succes. Este modul în care cultivăm sensul și reziliența pentru noi înșine.

A fi generos este cel mai egoist lucru pe care îl poți face!

Ideea de „servant leader” – în serviciul oamenilor – nu este nouă, dar astăzi este mai importantă decât oricând.

Ca lider servitor, te concentrezi prima dată pe nevoile celorlalți, și abia apoi pe nevoile proprii. Acorzi activ sprijinul de care au nevoie oamenii pentru a-și atinge obiectivele de muncă și personale. Te străduiești să le îmbunătățești viața. Exemplifici curajul (lupți pentru ceea ce este corect) și compasiunea (responsabilitatea pentru oamenii tăi și bunăstarea lor).

Despre asta este încrederea. De ce, la începutul pandemiei, nivelurile de angajament ale angajaților au crescut vertiginos? Pentru că liderii au pus oamenii pe primul loc pentru a-i proteja de pericol. Și de ce, mai târziu, aceste numere ale angajamentului au scăzut? Deoarece oboseala, singurătatea și cinismul au pătruns (tendințele de angajament, Gallup, 2022).

Liderii servitori produc o performanță mai bună. Pe măsură ce navigăm prin provocări dificile și o posibilă prăbușire economică, este important să ne aducem aminte de acest lucru. Dar, de asemenea, când liderii simt că ajută alte persoane, găsesc mai mult sens în rolurile pe care le au.

Ce fel de lider vrei să fii?

Liderul servitor nu este o „tehnică”, ci o filosofie de viață.

Pentru a folosi cuvintele lui Otto Scharmer, este o trecere de la o viziune egocentrică la o viziune ecocentrică a realității, având ca scop îmbunătățirea vieții oamenilor.

E nevoie de empatie, ascultare profundă, o minte și o inimă deschise. E nevoie de smerenie, un scop clar și dragoste pentru oameni. Desigur, în cele din urmă, fiecare decide ce fel de lider dorește să fie.

Cu toate acestea, prin ani de cercetare și prin experiența mea personală în coachingul liderilor din întreaga lume am constatat că „serviciul” este inima leadershipului transformațional. Mai ales într-o lume în care suntem cu toții interconectați, doar să ne punem mai întâi nouă măștile de oxigen nu va mai fi suficient.

După cum a spus rabinul Jonathan Sacks, cu prea mult „eu” și prea puțin „noi”, vom deveni vulnerabili, plini de frică și singuri.

A avea grijă de ceilalți este cea mai bună strategie pentru reziliență și bunăstare susținută.