Guvernul Marcel Ciolacu „a uitat“ de schema de ajutor de stat de 200 mil. euro pentru industria mare din România și nu a bugetat-o în 2025. Acum pregătește alt ajutor de stat pentru industria mare

♦ Mai mulți jucători din piață, împreună cu Ministerul Economiei, au pus la punct o schemă de ajutor de stat pentru industria metalurgică din România, la finalul lui 2024 ♦ Schema de ajutor de stat a fost aprobată la finalul lui 2024 de Comisia Europeană, dar nu a fost prinsă în bugetul pe 2025 ♦ În ultima ședință de guvern  premierul Marcel Ciolacu a anunțat că analizează o altă propunere de schemă de ajutor de stat în valoare de 580 milioane de euro. ♦ Piața a fost surprinsă când schema de ajutor de stat nu a fost prinsă în bugetul pe 2025, iar acum guvernul discută să inițieze altă schemă de ajutor de stat pentru industria grea din România, deși deja există o schemă aprobată de Bruxelles.

 „Avem deja o schemă aprobată de Comisia Europeană care doar trebuia pornită. România a lucrat anul trecut împreună cu Ministerul de Finanțe la o schemă de ajutor de stat pentru decarbonizare în sectorul metalurgic. S-a făcut schema, ministrul Marcel Boloș a fost la Comisia Europeană. Am făcut-o, am depus proiectele, iar în 2025 în buget nu este prins nimic. Schema era de 1 mld. lei (200 mil. euro), destinată pentru zece proiecte“, spune, exclusiv pentru ZF, Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice și unul dintre specialiștii care au lucrat la proiect.

Cu toate acestea, în bugetul din 2025 nu apare finanțarea de 1 mld. lei (200 mil. euro) pentru schema de ajutor de stat în cauză. În schimb, în ultima ședință de guvern Marcel Ciolacu, premierul României, anunță că analizează o altă propunere de schemă de ajutor de stat.

„Analizăm astăzi propunerea unei scheme de ajutor de stat de aproape 580 de milioane de euro, pe șase ani, pentru marii consumatori de energie. Este vital să ne păstrăm economia competitivă și să ajutăm 200 dintre cei mai importanți producători industriali ai țării“, a spus Ciolacu.

De asemenea, recent, Ministerul Economiei a reziliat și toate cele opt ajutoare de stat pentru industria prelucră­toare, în valoare de 1,8 mld. lei. În aceeași vreme, industria României a avut șase ani de recesiune practică și producția de oțel din țară a ajuns la 1,3 mi­lioane de tone, de la 7 milioane de tone acum zece ani.

Nu este numai o problemă legată de România. Producția la nivel european a scăzut de la 160 mil. în urmă cu 10 ani la 126 mil. tone în 2024. Pe lângă problemele legate de piață, tarifele vamale de 25% ale președintelui american Donald Trump pe importurile de oțel și aluminiu au intrat în vigoare, iar România este situată pe locul trei în rândul țărilor UE la exporturi de oțel către SUA pe 2024.

„Comisia Europeană a dat o comu­nicare despre un plan de acțiune pentru oțel și metale. Acest plan a apărut din cauza situației grele a producătorilor siderurgici europeni în perspectiva programelor lor de înarmare și tot ce spune din punct de vedere politic Comisia Europeană. Provocările sunt costul foarte ridicat al energiei, concurența externă neechitabilă, pachetul legislativ energie schimbări climatice cu investițiile pentru decarbonizare, pe care companiile nu le pot susține. Aceste trei provocări fac ca industria metalurgică din Europa să necesite un plan de acțiune“, mai spune Petru Ianc.

Uniunea Europeană reprezintă 7-8% din producția mondială de oțel, iar la aluminiu 3,8%. China are mai mult de jumătate din producția globală.  La nivel global sunt supracapacități și aduc concurență neloială. Producția din UE acoperă 90% din necesarul Uniunii: la cupru 83% și la aluminiu 46%.

Pe de altă parte, crește necesarul în UE pentru oțel, aluminiu, cupru, nichel și pentru industria de apărare. Un tanc are 50-60 de tone de oțel, un sistem de artilerie autopropulsat 100 de tone, iar o aeronavă de luptă are  nevoie de 3 tone de oțel. 

„Care sunt obiectivele planului euro­pean: scăderea costurilor de producție, mă­suri de pro­tecție vamală, măsuri de protecție a ma­te­riilor prime, crearea de piețe lider pentru oțelul verde. Planul e construit pe șase piloni: energie ieftină și curată, pro­tecția la frontiere (CBAM), măsuri de apărare comercială, circularitatea, pilonul social și decarbonizarea“, mai explică Petru Ianc.

Comisia Europeană ar urma să permită țărilor membre ajutoare de stat pentru energie pentru marii consumatori industriali, scăderea taxelor de mediu, a impozitării energiei până la zero și adoptarea măsurilor începând din T2/2025. „Ponderea în costuri a energiei pentru oțel e 17%, pentru aluminiu este 40%. Prețul energiei în UE este  de trei ori mai mari decât în SUA și la gaze de cinci ori mai mari ca în SUA. Măsuri pentru scădere propuse: scăderea tarifelor de rețea, scăderea taxelor pe energie, scheme de sprijin pentru energia verde, prin contracte care vor reduce temporar prețul energiei electrice pentru metalurgie în timpul investițiilor de decarbonizare.“

Pentru mecanismul de protecție la granițe – CBAM – care înseamnă taxe suplimentare pentru produsele poluante – există măsuri de eludare și Comisia Europeană vrea să le elimine. 

Printre măsurile de apărare comercială vizează supracapacitățile din China, India, Taiwan, Asia etc. și măsurile luate de SUA. Până în T3/2025, Comisia Europeană va propune măsuri pe termen lung ce vor intra în funcție după 30 iunie 2026, când expiră actualele măsuri. Cotele pentru import se reduc cu 15% încă din aprilie. Până cel mai târziu în T3/2025, Comisia Europeană va lua în considerare măsuri comerciale pentru a asigura o dispo­ni­bilitate suficientă a deșeurilor. Începând cu T3 se intenționează taxe la exportul de fier vechi de până la 25%, pentru a sti­mu­leza cererea prin impu­ne­rea reciclatorilor măsuri de tratare și sor­tare în așa fel încât să se facă fier vechi pentru industria auto, pentru industria de aviație, cupru scos din fier vechi etc.“, mai explică Ianc.

Al șaselea pilon este legat de investițiile pentru decarbonizare.

Schemele aprobate până în prezent pentru a susține investițiile, sunt la mâna guvernelor țărilor membre. Comisia a dat undă verde guvernelor să aprobe sprijin pentru decarbonizare în baza unor scheme pe care Comisia le aprobă.

„Nevoile anuale de bani pentru decarbonizare la nivelul UE sunt de 2,5 mld. euro pentru investiții și 9 mld. euro pentru cheltuieli operaționale până în 2030. Din octombrie, Comisia Europeană a aprobat ajutor de stat de 9 mld. euro: două scheme slovace (1,1 mld. euro), o schemă italiană (550 mil. euro), o schemă germană (4 mld. euro), o schemă franceză (3 mld. euro), o schemă austriacă (2,7 mld. euro) și o schemă cehă de 2,5 mld. euro.“

În România, însă, schema de ajutor de stat, care era de 200 mil. euro inițial, a fost abandonată până în acest moment și se reia procesul de la capăt, chiar dacă deja era un plan aprobat de Comisia Europeană.