„Google it“: 20 de ani de la lansarea motorului de căutare

O întâmplare recentă m-a făcut să îmi dau seama de un lucru aparent banal: am ajuns să folosesc Google de câteva sute de ori pe zi, de cele mai multe ori fără să-mi dau seama. Actualizând unul dintre browserele pe care le folosesc, am primit următorul mesaj: „Choose the default search engine to use in the address bar and search bar“ („Alege motorul preferat de căutare“ – n.red.). Am selectat Google, desigur, încercând în același timp să-mi amintesc cum arăta internetul înainte de sistemul dezvoltat de Page și Brin.

Primul birou al companiei era format din cele două camere de cămin în care locuiau cei doi la Stanford. Numele de „BackRub”, folosit ca primă variantă de lucru pentru motorul de căutare, nu a fost utilizat prea mult timp, așa că s-au gândit că „googol” sau numărul unu urmat de 100 de zero-uri după el ar reflecta mai bine baza de date pe care încercau să o pună la dispoziție. Numele „Google” este un joc de cuvinte de la googol, neologism englezesc pus în circulație de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaș format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri.

Primul server Google creat vreodată a fost construit într-un loc personalizat făcut din piese de Lego și găzduit în campusul Universității Stanford. La început, era doar google.standford.edu, dar domeniul Google.com a fost înregistrat pe 15 septembrie 1997. Cam în aceeași perioadă în care s-au mutat într-un garaj, Brin și Page au primit o finanțare de 100.000 de dolari de la fondatorul companiei americane Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim. Cu banii în mână, cei doi au transformat garajul în care își desfășurau activitatea în sediu central, în septembrie 1998.

La sfârșitul anului 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari dar și după modul de percepție al utilizatorilor, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia și Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârșitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputație, mai ales datorită modului în care își tratează angajații.

În luna octombrie 2015, Google Inc a format un nou conglomerat, Alphabet Inc, care a încorporat unitățile tot mai diversificate de afaceri și de investiții, ce aduceau totuși mai puțin profit imediat decât motorul de căutare pe internet. La momentul respectiv, Larry Page, cofondatorul și directorul general al Google, a anunțat că Alphabet este o „colecție de companii“, în care Google este cea mai mare dintre ele.

Redefinirea ideii de video
Timp de 11 ani, Google a rămas în topul celor mai puternice branduri; achizițiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest au transformat Google într-un lider mondial al inovației și dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziții rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page și Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.
Domeniul youtube.com a fost activat de Valentine’s Day, în 2005, dar primul video nu a fost descărcat până pe data de 23 aprilie a aceluiași an. Filmul l-a avut ca subiect pe unul dintre cofondatorii site-ului, Jawed Karim, la grădina zoologică din San Diego, fiind intitulat Me at the zoo. Lumea divertismentului este plină de staruri care au ajuns celebre după ce au fost remarcate pe YouTube, iar cântărețul Justin Bieber este probabil cel mai bun exemplu, acesta începând să posteze clipuri cu el însuși pe acest site la vârsta de 12 ani. Un agent de talente i-a văzut clipurile și l-a ajutat să obțină un contract de înregistrare.
Astăzi, peste 600 de ore de conținut video sunt urcate pe YouTube în fiecare minut, iar 8 miliarde de ore sunt urmărite lunar. Există peste 1 miliard de utilizatori unici pe site în fiecare lună, care provin din peste 140 de țări.
Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziționat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet fața YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiți pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a atașat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înțelegând potențialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziție creatorilor de conținut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
În 2016, Google a anunțat și lansarea YouTube Go, o aplicație menită să facă mai accesibil conținutul celebrului serviciu de video sharing, permițând vizionarea clipurilor YouTube chiar și în lipsa unei conexiuni active la internet.
Dincolo de contribuția companiei la dezvoltarea tehnologică, gigantul creat de Larry Page și Sergey Brin a avut parte însă și de numeroase momente controversate de-a lungul celor 20 de ani de existență. Unul dintre acestea s-a numit „experimentul Google Glass”.
Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau dispozitivul arătau cel puțin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulți dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiți, așteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjați atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari șanse produsului a fost Phil Schiller, șeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un email din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată așa ceva“.
O altă explicație pentru eșecul Google Glass pare să fie faptul că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenți. Twitter, spre exemplu, a renunțat la aplicația proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulți designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul inițial se ridica la 1.500 de dolari.
Un alt moment dificil pentru companie a venit chiar anul acesta: Alphabet, compania mamă a Google, a primit în luna iulie o amendă record de 5 miliarde de dolari din partea Uniunii Europene, din cauza unui posibil abuz de poziție dominantă pe sectorul sistemul de operare Android. Autoritatea de Concurență a Uniunii Europene a verificat posibilitatea unui abuz de poziție dominantă din partea Google prin sistemul său de operare – Android, care este folosit de peste 80% din smartphone-urile din întreaga lume. Concurența acuză Google că și-ar fi promovat propriile aplicații și servicii mobile, în mod special motorul său de căutare. Telefoanele Android vin la pachet cu aplicații Google preinstalate, incluzând aplicația Search. Concurența s-a plâns de faptul că Google se folosește de acest avantaj pentru a domina piața și că folosește datele utilizatorilor pentru crearea de noi strategii de advertising.
Un lucru pe care puțini dintre noi îl realizează este asocierea dintre Google și sistemul politic (fără să mă refer aici la alegeri sau alte tipuri de campanii electorale). Un material publicat însă de Wall Street Journal în 2015 a stârnit numeroase controverse pe acest subiect.

Google și agenții de lobby
În mai 2012, școala de avocatură de la Universitatea George Mason a găzduit un forum despre competiția dintre motoarele de căutare de pe Internet. Majoritatea actorilor principali de pe piață au fost prezenți, inclusiv membri ai agențiilor de reglementare și personalități din interiorul Congresului. Ceea ce oaspeții nu au știut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenția autorităților datorită unor acuzații de monopol aduse celebrului motor de căutare.
În săptămânile premergătoare evenimentului, oficiali ai Google veniseră cu mai multe sugestii referitoare la vorbitori în timpul conferinței, trimițând liste cu membri ai Congresului, seniori de la Departamentul de Justiție și de la procuratură. „Dacă nu ați trimis încă invitațiile, vă rugăm să consultați listele atașate, care conțin informații la zi“, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google lui Henry Butler, director executiv al școlii de drept. „Dacă ați trimis deja invitațiile, este totuși posibil să mai adăugăm câteva?“ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!“ Informațiile din schimbul de mailuri au fost obținute de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcriptelor.
În timpul conferinței, lideri în domeniul tehnologiei și experți în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-și părerea în fața acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancțiunile. Compania a mai organizat încă două conferințe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigație, modelând astfel percepția publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acțiuni legale împotriva sa.
Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a fi investit inițial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washington-ul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiția lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puțin vizibil, de influențare a factorilor de decizie.
Noile forme de influențare a opiniei publice sau a factorilor de decizie includ finanțarea cercetărilor de la universități, a think tank-urilor, susținerea financiară a unor grupuri de advocacy de-a lungul spectrului politic și chiar a unor coaliții de afaceri în folosul interesului public. Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată shimbările evidente în filosofia companiei.
În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play“ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanți la jocurile de culise, plasându-se doar în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).
Google finanțează aproape 140 de organizații comerciale și de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donațiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu față de cel de acum patru ani. Intensificarea activității de lobby este corelată cu ambițiile de dezvoltare ale companiei, în condițiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.
Compania a dezvoltat de asemenea noi metode de a influența factorii de decizie, reprezentanții acesteia fiind deschiși dialogului cu creatorii de legi din ambele partide și oferind sesiuni de training pentru cei care lucrează în Capitol Hill despre cum se folosesc produsele Google și cum pot acestea aduce mai multe voturi. Tineri profesioniști plătiți de companie populează think tank-uri și organizații de lucru, promovând interesele acesteia.

Google: verb
Așa arată pagina Oxford dedicată cuvântului care a trecut de pe ecranul calculatorului în vocabularul de zi cu zi al multora dintre noi. În ultimii ani, Google a investit tot mai mult în sectoare străine de activitatea de bază, de IT, publicitate online și servicii pe internet. Fondul de capital de risc al grupului, Google Ventures, a investit deja în mai multe companii din domeniul sănătății. Printr-o divizie de cercetare, compania este implicată și în dezvoltarea de ochelari computerizați și sisteme de navigație autonomă pentru automobile.
Cu alte cuvinte, Google este și va rămâne parte integrantă a internetului, dovedind de-a lungul anilor că se poate adapta la cerințele tot mai mari ale utilizatorilor.