Goana după lux schimbă toate regulile. Ce a început să vândă producătorul de ceasuri de lux Rolex, care acum nu mai are la expuse produsele care l-au consacrat

În goana după ceasuri de lux, pasionații se opresc de multe ori în fața emblematicul butic Rolex din Geneva, pentru a pune mâna pe operele maeștrilor elvețieni. De câțiva ani, cei care trec pe acolo pleacă dezamagiți, pentru că nu mai găsesc nimic în magazin, și sunt obligați să se înscrie pe o listă de așteptare pentru a cumpăra un nou ceas de lux, atunci când el va fi gata. Tot procesul poate dura luni sau chiar ani. Pentru cei care nu vor să aștepte, Rolex a început să aducă în vitrine ceasuri deja purtate, și care în mod paradoxal costă mai mult, scrie Bloomberg.

Un ceas produs în 2020, similar modelului Daytona, din platină cu cadran albastru și lunetă din ceramică maro se vinde cu 74.400 de franci elvețieni atunci când va fi disponibil. La parterul magazinului Rolex, același model second-hand, poate fi achiziționat de cei mai aprigi pasionați de lux cu 111.000 de franci.

Pentru Rolex, companie cu tradiție și consecvență, intrarea pe piața ceasurilor second-hand a fost o mișcare radicală, venită imediată după o altă mutare neașteptată: achiziționarea Bucherer, cel mai mare retailer de ceasuri din lume.

Programul CPO lansat de Rolex – Certified Pre-Owned – prin care vinde ceasuri second-hand cu garanția că sunt originale, îi oferă firmei elvețiene cces direct la o piață a cărei valoare totală este estimată la 20 de miliarde de dolari și care se așteaptă să crească la 35 de miliarde de dolari până în 2030, conform Deloitte.

Asta înseamnă un flux suplimentar de venituri într-un moment în care piața ceasurilor de lux scade de la maximele din ultimii ani. Producătorii elvețieni de ceasuri sunt atât de îngrijorați încât au solicitat chiar ajutor guvernamental.

În ciuda dimensiunii pieței second-hand, Rolex a păstrat mult timp distanța. Pe piața second hand există o mulțime de comercianți legitimi, dar este o afacere adesea obscură, în care cumpărătorii trebuie să se bazeze doar pe încredere.

O altă problemă a pieței este că dezvoltarea sa se petrece încet din cauza mai multor factori. Unul dintre acestea este găsirea unui număr suficient de ceasuri pe care tehnicienii Rolex să le verifice și să le valideze, în ciuda faptului că există aproximativ 30 de milioane de ceasuri în circulație.

Există, de asemenea, problema profitabilității. Dealerii autorizați obțin de obicei marje brute de peste 30% la un Rolex nou. Pentru piesele folosite, este mult mai puțin. Prețurile trebuie, de asemenea, să reflecte taxele Rolex pentru autentificare, de obicei aproximativ 10-15% din prețul de vânzare, potrivit lui John Shmerler, CEO al The 1916 Company, un retailer care face parte din programul CPO.

Vânzătorii cer clienților prime mari pentru ceasurile certificate. Potrivit firmei de analiză a pieței WatchCharts, prețurile CPO la Bucherer în Europa erau cu aproximativ 36% mai mari decât alte Rolex-uri folosite la începutul lunii septembrie. La Watches of Switzerland în SUA, diferența era de 42%. Între timp, la The 1916 Company, prima CPO față de non-CPO era de numai 15%.