Glonțul de argint pentru turul l doilea: glumița

Klaus Iohannis și echipa sa au manifestat exact aceeași lipsă de tragere de inimă pentru lupta politică pe care “băsiștii” le-au reproșat-o constant celor de la PDL după preluarea partidului de către echipa Blaga și apoi celor de la PNL după ruperea USL. Iohannis s-a mărginit să aplice pur și simplu glumițele sugerate de fanii de pe net, între care și aceea de a sosi nepregătit și în ultima clipă la una dintre dezbaterile televizate cu contracandidatul său, în ideea de a-l pune pe acesta în încurcătură prin efectul surprizei, numai că rezultatul a fost doar evidențierea disprețului lui Iohannis față de jurnaliștii postului tv, față de public și chiar față de propria sa echipă de campanie.

De partea cealaltă, fanii lui Victor Ponta n-au găsit nimic mai amuzant decât să arunce cu găini vii și moarte în curtea ACL, anume ca să acuze lipsa de curaj lui Iohannis de a veni la o dezbatere cu Ponta, iar candidatul însuși s-a prezentat la televizor drept mare apărător al independenței justiției, doar pentru ca la o întâlnire cu alegătorii să le confirme acestora speranța că “Băsescu va ajunge unde e Gică Popescu”. Același Ponta s-a prezentat drept un viitor președinte care îi va reconcilia și uni pe toți cei dezbinați timp de 10 ani de “regim băsist”, dar și-a încheiat discursul cu promisiunea unei Românii “fără Băsescu și fără Iohannis”.

Pe cât de mult și de inutil s-au cheltuit energie și vorbe despre dezbaterile televizate înainte și după consumarea acestora, pe atât de puțin vor fi influențat acestea opțiunile de vot ale celor deja deciși. Pe unii dintre cei nehotărâți poate îi va fi surprins neplăcut lipsa de pregătire și de dorință a lui Iohannis de a se lupta pentru șansa lui sau îi va fi excedat zelul lui Ponta de a-și combate adversarul tocmai prin metodele lui Traian Băsescu – exploatarea a diverse date statistice alese pe sprânceană și dezvăluirile despre cât de “pisicuț” ar fi fost Iohannis pe când voia să devină vicepremier în guvernul USL.

Pe ansamblu însă, dezbaterile în sine n-au făcut decât să întărească aceeași concluzie, stimulată cu succes de propagandiști și recunoscută de analiști încă dinaintea primului tur de scrutin, că alegerile prezidențiale din 2014 nu sunt atât despre candidații înșiși și capacitățile lor personale de a onora funcția de la Cotroceni, cât despre spaime și uri colective, respectiv despre mobilizarea electoratului la vot cu unicul motiv al blocării accesului la putere al echipei unuia sau altuia dintre candidați.