Gigaafacerea

Regia de Termoficare din Pitesti are conturile blocate. Datoreaza peste 70 de milioane de lei (22 de milioane de euro) catre Gaz de France – Distrigaz Sud – si catre Elge, o firma elvetiana de distributie de gaze naturale. A inceput sa negocieze cu creditorii o esalonare a datoriilor, pentru a putea porni caldura si in aceasta iarna. Regia din Pitesti nu este singura ale carei conturi sunt blocate de furnizori si careia populatia ii datoreaza o gramada de bani; la Botosani, Suceava, Petrosani sau Vaslui, situatia e cam aceeasi.

La Pitesti insa, prezenta fabricii Dacia-Renault, precum si dezvoltarea orasului au atras atentia vecinilor de la est, din Ploiesti, singurul oras din Romania unde incalzirea este preluata in contract de management de o companie privata. Dalkia, filiala de incalzire pentru sistemele centralizate a grupului Veolia (grup francez specializat pe management de servicii publice, care are in contract de management si Regia de Apa din Bucuresti), a semnat in 2004 contractul pe 15 ani pentru incalzirea orasului Ploiesti, nu are datorii si se uita pentru extindere spre orase cu potential industrial mare, cu cat mai putine apartamente debransate si cu municipalitati care nu au nimic impotriva parteneriatelor cu companii private.

„Nu numai Pitestiul este o tinta pentru noi“, spune Pierre-Yves Mourgue, directorul general al Dalkia Romania si al Dalkia Termo Prahova. Pierre-Yves Mourgue, care a lucrat pentru Dalkia in servicii publice de apa si caldura in Franta si Brazilia, spune ca nu se sperie de incetineala cu care se misca lucrurile in Romania. Incetineala poate fi putin spus daca luam in calcul ca Dalkia a venit in Romania in 1992 si abia in 2004 a semnat primul contract care sa ii asigure un rulaj demn de luat in seama. In intervalul „mort“, Dalkia a operat contracte mici, precum distributia partiala de caldura si apa calda in orase ca Sinaia si Cluj, iar de la mijlocul anilor ’90 in Alba Iulia si Tulcea, dar cu afaceri mici – mai ales pentru ca in Alba mai mult de jumatate din populatie s-a debransat, iar in Tulcea opereaza aproximativ o treime din suprafata orasului, celelalte doua parti fiind operate de primarie.

In 2004 insa, la Ploiesti pretul de productie pentru o gigacalorie era dublu fata de pretul national de referinta (care a fost eliminat din 2006, cand fiecare municipalitate a inceput sa isi construiasca propriul pret de referinta, in functie de costuri). „Cand am fost solicitati sa preluam managementul caldurii din Ploiesti, productia unei gigacalorii era dubla fata de media pe tara, iar noi a trebuit sa semnam contractul la un pret de productie cu 23% mai mic“, spune Pierre-Yves Mourgue. De ce cu 23% mai mic? „Ca sa demonstram ca o companie privata poate oferi un pret mai bun inca din prima zi“, sustine Mourgue, amintindu-si ca efortul a costat: in primul an, Dalkia Termo Prahova a mers in pierdere (o pierdere de 10 milioane de lei sau aproximativ 2,5 milioane de euro), dar in 2005 a trecut pe plus, castigand 11 milioane de lei (2,7 milioane de euro), iar anul trecut 12 milioane de lei (3,4 milioane de euro), la o cifra de afaceri de 200 de milioane de lei (70 de milioane de euro).

Reteta aplicata de Dalkia a fost cea pe care grupul francez o aplica de aproape 100 de ani in municipalitati din toata Europa: investitiile in retea si productie pentru reducerea de costuri si apoi aplicarea unei marje de profit. „Noi am facut in primii trei ani o investitie de 13 milioane de euro si nu am construit ceva nou, dar am modernizat punctele de productie. Astfel incat, daca inainte de investitie, pentru producerea unei gigacalorii erau necesari 300 de metri cubi de gaz, acum sunt necesari 200 de metri cubi“, spune directorul general al Dalkia. Mourgue precizeaza ca aceasta era singura sansa de a avea profit: „De fapt, acestea au si fost conditiile in care am semnat contractul la Ploiesti: inca de la inceput am stabilit un pret de vanzare pentru gigacalorie, calculat din costul de productie plus o taxa de management, care pana la urma este profitul nostru“. Pretul de productie nu ramane insa acelasi pe toata perioada de 15 ani, cat dureaza contractul: din doi in doi ani au consultari cu municipalitatea asupra costurilor si folosesc propria formula de calcul: doua treimi pretul gazului (care reprezinta 70% din costurile firmei) si o treime inflatia, astfel ca, stiind estimarile privind costul gazului si inflatia prognozata, pot stabili un pret, explica Mourgue.

Acum, rata profitului net este de 5% din cifra de afaceri de la Ploiesti, dar Pierre-Yves Mourgue spune ca nu este destul si ca vizeaza atingerea unei rate de profit de 9-10% in urmatorii ani. Ce mai poate face in plus? Dat fiind ca nu spera mai devreme de cinci-sase ani sa atraga inapoi consumatorii casnici debransati, strategia este atragerea de noi consumatori, atat industriali, cat si institutionali sau rezidentiali, prin echipe de marketing care merg la orice cladire care se construieste si explica oficialilor de acolo avantajele incalzirii centralizate. „Acum, diferenta dintre pretul gazului pe care il platesc eu, companie mare, si cel pe care il plateste un consumator individual este de 7%, dar in Europa gazul cumparat de individuali este de 2-3 ori mai scump decat pretul platit de industriali. Istoria ne arata ca pretul va creste, iar oamenii nu se vor mai deconecta, deoarece va fi prea scump“, apreciaza Mourgue.

Deja s-au deconectat insa destul de multi – aproape 600.000 de consumatori casnici in toata tara, printre care cateva orase intregi, precum Satu Mare, Baia Mare, Sfantu Gheorghe si Slatina, arata raportul „Termia 2006“, realizat de portalul national de administratie publica. Dan Alecu, reprezentant al Autoritatii Nationale pentru Reglementare in domeniul Energiei, spune ca o parte din consumatori vor reveni la sistemul public: „Consumatorii care au centrale termice performante vor fi mai greu de readus, dar cum cei mai multi consumatori debransati au un sistem bazat pe boiler, care are o durata de viata de aproximativ opt ani, este posibil ca peste trei-patru ani sa asistam la rebransari numeroase“.

Pe aceasta se bazeaza si Pierre-Yves Mourgue cand spune ca sunt multe orase unde vrea sa intre pentru a investi cele 60 de milioane de euro pe care Dalkia le-a pus la dispozitie pentru dezvoltare. Insa ar prefera, ca si alte companii care intentioneaza sa intre pe aceasta piata, precum Gaz de France, sa faca astfel de investitii alaturi de stat. Mai precis, cu investitii egale, jumatate-jumatate. In acest sens, exista si un program al Ministerului Administratiei si Internelor, care se numeste „Termoficare 2006-2009“ si care prevede alocarea de 3,6 miliarde de euro pentru investitii in termoficare. „Personal sunt un mare fan al programului Termoficare 2006-2009, deoarece prin el am putea folosi in mai multe proiecte bugetul pe care il avem pentru Romania“, spune Mourgue, tinand sa replice criticilor programului, care spun ca nu este corect ca bani imprumutati de stat sa mearga catre investitii ale firmelor private: „Noi nu detinem nimic, toate investitiile raman orasului“.

Iar orasele ar putea avea mare nevoie de investitii mai ales in perspectiva renuntarii la subventii, despre care cu cateva saptamani in urma, comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs, spunea ca nu fac decat sa incurajeze un consum excesiv: „Consumatorii nu mai trebuie feriti de preturile reale; de ce sa nu platim electricitatea atat cat costa si gazul atat cat costa, asa cum platim benzina atat cat costa la pompa?“. Piebalgs nu a uitat insa sa precizeze ca protectia sociala trebuie sa ramana in picioare, iar cei ce nu au bani sa primeasca in continuare ajutor de la stat. „Consumatorul care poate plati trebuie sa se confrunte insa cu realitatea, iar realitatea este ca energia este scumpa, cea mai scumpa resursa a lumii in care traim“, a insistat comisarul. Pentru acest an, subventiile prevazute de statul roman pentru incalzire sunt de 400 mil. euro.

Dar companiile care vor intra in parteneriate cu consiliile judetene si cu primariile va trebui sa faca investitii. Mai ales pentru ca cel putin opt orase au anuntat ca pentru 2008 vor lansa licitatii pentru ca operatori privati sa vina sa le opereze sistemul de termoficare. Printre ele, bineinteles, sunt orasele unde pretul gigacaloriei platit de populatie depaseste 200 de lei. Primariile viseaza la 150. E posibil?