Generația românilor expați
Dacă ar fi să adaug la lista deciziilor bune, strategice, cu impact economic, social și demografic luate pentru România, pentru noi/voi, pe lângă intrarea în Uniunea Europeană și NATO, aș spune imediat investițiile străine și deschiderea granițelor întâi neoficial și apoi oficial, pentru ca românii să poată să plece din țară la muncă, sau chiar de tot.
Investițiile străine care au început să vină după finalul anilor ‘90 (într-un deceniu au depășit 70 de miliarde de euro) au schimbat economia României în bine, dar, mai mult decât atât, au globalizat-o, au introdus-o pe lista țărilor internaționale și au schimbat cultura unor întregi generații.
Vrem – nu vrem, suntem de acord sau nu, multinaționalele au adus pe lângă bani, knowledge, organizare, profesionalizare, o anumită structură a muncii și de conducere a companiilor, care treptat au fost preluate și de către antreprenorii români.
Accesul la rețelele globale și în final la poziții externe bune au dat posibilitatea românilor să devină și ei expați, ceea ce părea imposibil în deceniul ‘90, când în România aterizaseră primii expați și care nu știau dacă sunt la București sau la Budapesta.
De aceste decizii politice și economice, luate mai degrabă în afară și apoi preluate și executate de liderii români, a beneficiat și Angela Crețu, un executiv român care în ianuarie a preluat la New York conducerea gigantului american din domeniul producției și vânzării de cosmetice Avon. Ea este responsabilă de toate piețele, mai puțin de SUA și Africa de Sud.
Istoria ei a fost subiectul unui articol din numărul din 27 iunie din Financial Times, cel mai important ziar de business din Europa.
Angela Crețu, 45 de ani, a fost subiectul rubricii How to lead – Work & Carriers. Ea și-a început cariera în Avon în Constanța și a ajuns la New York pentru a încerca să revitalieze celebrul brand, așa cum a revitalizat operațiunile din Serbia, Rusia sau Turcia. Ea a fost preferată pentru această poziție în dauna unor executivi din alte companii mari, ceea ce a fost o surpriză.
De-a lungul ultimilor 20 de ani am văzut foarte puțini români în Financial Times sau în celelalte ziare și reviste globale de business, spre deosebire de polonezi, unguri, cehi, ruși, tovarășii noștri din perioada de suferință comunistă.
România este mai mult menționată în articolele externe în subiect legate de corupție, arestări, schimbări politice și legislative, deficit bugetar sau derapaje economice. Foarte puțini români care au realizat ceva sau au ajuns undeva au făcut subiectul unor articole din marile publicații de business ale lumii.
În ultimul timp, datorită a ceea ce a realizat cu UiPath, companie de
7 miliarde de dolari și care se îndreaptă acum spre 10 miliarde de dolari, Daniel Dines a ajuns un subiect pentru publicațiile de business internaționale.
Dacă anii ‘90 au fost ai căpșunarilor, urmați apoi de cei care au lucrat în construcții, iar acum de cei care se duc la cules de sparanghel sau lucrează în abatoarele germane, poate acest deceniu va fi al românilor care au reușit să ocupe poziții externe de top în marile companii.