Gen X, Millennials, Gen Z – cât de relevante sunt de fapt generațiile?

Gen X, Millennials, Gen Z sunt doar câteva dintre denumirile care și-au făcut loc în limbajul nostru în ultimii ani. Subiect repetat de glume, dar și de analize stufoase, diferențele dintre generații au ajuns să fie tot mai des menționate în discuțiile legate de educație, de piața muncii sau de evoluția societății în general. Cu toții am râs la un moment dat de un clip de pe net despre cât de cool și rezistenți sunt cei din Gen X vs mult-prea sensibilii membri ai Gen Z sau de un battle pe tema stilului vestimentar dintre un Millennial și un Gen X. Iar cei din Alpha, care tocmai au atins pragul de 14 ani anul acesta, abia încep să ne arate ce pot.

Dar, de fapt, există diferențe generaționale? Putem pune cu adevărat cohorte atât de mari de populație sub aceeași umbrelă, asociindu-le anumite trăsături comune? Cât de mult seamănă doi bărbați să spunem, unul de 28 de ani și unul de 43 de ani, ambii membri ai Gen Y (Millennials, perioada 1981-1996)? Dar cel de 28 de ani cu unul de 27 de ani care face parte din următoarea generație, Gen Z (anii 1997-2012)?

Un studiu apărut la finele anului trecut (Are generations a useful concept?) susține că de fapt împărțirea populației pe generații este un construct artificial și nefondat pe date științifice, și care poate duce la discriminări și prejudecăți.

”Conceptele de generații și diferențele între generații au primit multă atenție în literatura academică, în presa populară și printre practicieni, factori de decizie și politicieni. În ciuda interesului continuu, cercetările nu au reușit să găsească dovezi convingătoare pentru existența unor generații distincte, conceptualizate în mod obișnuit ca grupuri mari de cohorte de naștere (de exemplu, 1980-2000) care au fost influențate de un set de evenimente semnificative (de exemplu, depresiuni economice) și etichetate cu nume și calități care se presupune că reflectă caracteristicile lor definitorii (de exemplu, Mileniali). Mai mult, orice diferențe care au fost găsite în studiile empirice și care au fost atribuite apartenenței la o generație sunt mai probabil datorate vârstei și/sau efectelor perioadei contemporane. Cu toate acestea, unii cercetători, angajatori, instituții, guverne și mulți oameni obișnuiți continuă să trateze generațiile ca și cum ar fi un fenomen real”, spun cercetătorii.

De exemplu, narcisismul de care sunt acuzați tinerii de 20 de ani de astăzi, și una dintre cele mai studiate variabile generaționale, pare să nu fie o trăsătură specifică a Gen Z, ci mai degrabă o caracteristică a vârstei. O serie de cercetări arată că tinerii adulți de astăzi nu sunt nici mai narcisiști, nici mai puțin narcisiști decât studenții de acum 30 sau 40 de ani sau 50 de ani. Mai mult, unele studii arată că ei pot fi de fapt mai puțin narcisiști decât ”colegii” lor din trecut.

Creșterea cazurilor de depresie și de dependentă la adolescenții de astăzi este un fenomen pe care tindem să îl considerăm general, dar care s-ar putea să caracterizeze doar anumite comunități, cu un anumit tip de civilizație, și să nu se regăsească în zone de pe glob cu un alt tip de cultură. Și atunci, anumite trăsături atribuite Gen Z sau Alpha nu țin de generația din care fac parte, ci de mediul în care trăiesc.

”Constatările cercetărilor asupra altor variabile care ar indica diferențe generaționale, cum ar fi satisfacția la locul de muncă, etica muncii și angajamentul la locul de muncă, arată tipare similare, cu rezultate mixte însoțite de o lipsă de diferențe semnificative. Cercetările au identificat, de asemenea, explicații alternative plauzibile pentru diferențele care au fost găsite în unele studii, cum ar fi vârsta sau etapa carierei”, mai arată studiul citat.

În aceste condiții, există riscul de a acorda trăsături comune, pozitive sau negative, unui grup format din membri extrem de diferiți unii de ceilalți, diferențe care țin de locul nașterii, mediul în care cresc și trăiesc, familie, anturaj, educație, credință, obiceiuri, personalitate.

Deși generațiile sunt o metodă comodă pentru înțelegerea rapidă, deși inexactă, a unor tipare complexe de comportament uman, ele nu reușesc să surprindă în mod adecvat diversitatea indivizilor grupați împreună.

Este ușor să considerăm că toți adulții din Gen X sunt prin natura lor niște angajați responsabili și dedicați, iar tinerii Milleniali sunt creativi și gândesc outside the box, în timp ce Gen Z sunt extrem de atenți la echilibrul dintre viața privată și cea profesională, dar și la impactul muncii lor în societate. Dar sunt aceste trăsături valabile peste tot în lume, indiferent de regiunea, țara, istoria pe care o are în spate individul? Putem vorbi și de o globalizare a generațiilor?