Gazul, cea mai sigură armă a Rusiei

Aleksei Miller, șeful Gazprom, avertizase anterior că firma sa ar putea opri livrările către Ucraina la 3 iunie daă țara nu plătește în avans pentru livrări. Kievul a refuzat să-și achite datoriile, explicând că face asta în semn de protest față de recenta majorare cu peste 80% a tarifului la gaze de către Gazprom, motivată de revocarea discountului practicat de Gazprom în raport cu clientul său ucrainean, compania Naftogaz.

Ministrul de finanțe interimar, Oleksandr Șlapak, a anunțat că Kievul e pregătit să emită obligațiuni în valoare de 2,16 mld. dolari spre a face rost de bani pentru plata restanțelor la gaze, dar că va plăti numai dacă Rusia reinstituie vechiul preț redus la gaze (268 dolari/1.000 mc) până la sfârșitul anului, iar ministrul adjunct al energiei, Ihor Didenko, a afirmat că Kievul e gata să achite 4 mld. dolari pentru gazul livrat, dar că baza de calcul folosită de ucraineni este prețul redus, nu cel nou (485 dolari). La rândul său, premierul Arseni Iațeniuk a amenințat că dacă Gazprom nu cade la învoială până la 28 mai, va cere ajutor unei curți de arbitraj de la Stockholm care va trebui să ia în considerare că Rusia, înglobând Crimeea, a confiscat implicit și active energetice în valoare de “zeci sau sute de miliarde de dolari”.

Datoria publică a Ucrainei se ridică la 70 mld. dolari – 52,7% din PIB, iar cu tot cu suma cerută de Gazprom va depăși 60% din PIB. Cifra este importantă, întrucât în decembrie trecut, Moscova a cumpărat euroobligațiuni ucrainene de 3 mld. dolari, iar prospectul emisiunii precizează că dacă datoria publică a Ucrainei ar depăși 60% din PIB, Rusia ar fi îndreptățită să ceară rambursarea în avans a celor 3 mld. dolari.

Pentru UE, cearta energetică dintre cele două țări rămâne o problemă delicată: BBC amintește că aproape 15% din gazul consumat în Europa este livrat din Rusia prin Ucraina, astfel încât “există pericolul ca Ucraina să reînceapă să ia din gazul destinat de Rusia clienților săi europeni, așa cum a făcut în cursul precedentelor dispute pe tema plății datoriei la gaze a Kievului, din 2006 și 2009”. Profitând de ocazie, presa rusească susține că interesul UE de a nu fi perturbate livrările de gaz rusesc spre Europa s-a reflectat în faptul că “eforturile de lobby ale partenerilor europeni ai Gazprom – companii franceze, germane și italiene” au făcut ca Aleksei Miller să nu fie inclus pe lista șefilor de “companii apropiate Kremlinului” intrate sub incidența sancțiunilor occidentale.