Gambitul damei în materie de bacalaureat și băieți deștepți

Campionatul mondial de șah din 1990 a fost marcat de ceea ce întreaga lume a crezut inițial că este o greșeală uriașă; marele maestru Garry Kasparov a pierdut regina chiar la începutul unui meci decisiv. Toți spectatorii, toți jurnaliștii prezenți, toți marii maeștri au mormăit în bărbi că totul s-a sfârșit pentru băiatul rău al șahului mondial.

Nimeni nu a înțeles strategia lui Kasparov, care și-a sacrificat voit regina pentru a obține un avantaj psihologic în lupta cu Anatoli Karpov, un jucător mult mai convențional și conservator. Kasparov se știa bun șahist, dar știa, la fel de bine, că devenea genial doar în momentul în care era încolțit; atunci mintea îi funcționa la turație maximă, iar rezultatele erau pe măsură.

Văd din ce în ce mai rar o asemenea capacitate de a acționa, de a gândi cu mai multe mutări înainte. Și în politică, și în economie sau în societate, pe stradă, la volanul mașinii sau la ușa metroului oamenii judecă în termeni simpli, de acțiune – reacțiune, și din ce în ce mai puțini par a deveni conștienți de faptul că mersul în linie dreaptă poate însemna mai devreme sau mai târziu lovitul cu capul de un zid.Să luăm subiectele momentului; cel al băieților deștepți din energie, de exemplu. Explicația falimentului Hidroelectrica a fost simplă, anularea contractelor cu băieții deștepți, a spus-o toată lumea.

Un contract a fost anulat, au început negocieri cu alții, o echipă dinamică lucrează la remedierea situației și la redresarea situației companiei. Ciudat, nimeni nu a luat în calcul posibilitatea ca scenariul să fie iscat tot de băieții deștepți, iar rezultatul să fie cu totul altul decât cel scontat. Analizați calm, cu mintea golită de clișee, toate elementele puzzle-ului și țineți minte că am spus-o primul.

Un același model de gândire cu mai mulți pași înainte mi-ar fi plăcut să regăsesc la MultPreaMulțiiMiniștriRe-formatoriAiÎnvățământului, care ar fi trebuit să iasă din metodica și curiculele socialiste și să intuiască apariția generației dependente de mobil și calculator, cu care să comunice și de la care să învețe. Un gambit real al damei ar fi fost ideea ca miniștrii să încerce să învețe de la generația actuală, caz în care nu am fi ajuns să-i privim pe cei care au luat bacul cu 10 ca a opta minune a lumii.

Gambitul lui Victor Ponta ar fi fost niște măsuri cu caracter economic luate înainte, în timpul și după multele încleștări în care s-a angajat; măsuri concrete, cu efecte rapide de îmbunătățire a situației companiilor, măsuri care să ducă la crearea de locuri de muncă și la creștere economică.

Altfel, gambitul său s-ar putea repede transforma în gambitul lui Traian Băsescu, un jucător redutabil, a cărui specialitate este să se ridice din țărână.
Bomboana textului meu este o pictură de Chaim Soutine, un evreu rus stabilit în Franța, care a murit în timpul ocupației germane în Paris, în al Doilea Război Mondial, un pictor cu o pasiune aparte pentru imagine. Căutați-i pictura și veți descoperi o lume fantastică, un amestec de impresionism, expresionism și fovism, totul cu o tușă puternic personală și cu nemaipomenite nuanțe de roșu. Gambitul său: nu dădea nimănui o pictură, dacă doritorul nu-i aducea un tablou semnat de vreunul dintre concurenții și dușmanii săi; abia după ce distrugea, meticulos și pasional, pictura primită, își oferea propria creație.