Fuziune cu pistolul la tampla

Democratii au facut saptamana trecuta un pas mare spre fuziune, prea mare insa pentru liberali, dupa cum au dovedit-o si reactiile celor din urma. Mai mult, cu aceasta ocazie a reinviat o discutie pe doctrine, folosita de cele mai multe ori pe scena politica romaneasca drept pretext pentru a ascunde motive cu mult mai pragmatice.

Gestul PD, de a iesi public, fara nici un avertisment, cu un calendar detaliat al intregului proces – care, in ciuda asigurarilor liderului Emil Boc ca „nu e un pistol la tampla colegilor liberali“, a dat mai mult impresia unui ultimatum decat a unei propuneri constructive – a lasat pentru un timp PNL naucit de soc, prilej speculat de unele voci critice din partid care s-au facut din nou auzite.

Primul contestatar cu greutate al planului democrat a fost fostul demnitar liberal Crin Antonescu, care a invocat chiar ca in discutie ar fi sfarsitul ultimului partid istoric anticomunist de anvergura din Europa de Est. El a ironizat malitios incompatibilitatile doctrinare dintre cele doua formatiuni – vorbind despre coborarea duhului Bratienilor asupra lui Emil Boc la Cluj – si pe fata influenta presedintelui Basescu in conceperea planului PD  – „PNL n-a fost niciodata partidul unei singure persoane, fie ea si presedintele Romaniei“.

Presedintele PNL, Calin Popescu-Tariceanu, a dat de inteles la randu-i ca lucrurile nu prea au sanse sa avanseze potrivit calendarului democrat, care prevede pana si data congresului de fuziune, 15 iulie. El le-a transmis partenerilor de Alianta ca „au pornit cam tare“ si ca propunerea de afiliere ideologica a PNL la curentul popular, pe urmele PD, nu ajuta in nici un caz la luarea unei decizii in PNL cu privire la fuziune. 

Modalitatea diferita de luare a deciziei in cele doua partide – de sus in jos la democrati si de jos in sus la liberali, adica prin dezbateri la nivelul filialelor – are toate motivele sa lase pentru perioada urmatoare impresia in public ca PNL taraganeaza o propunere asupra careia democratii au cazut de acord cu unanimitate.

Astfel, in primele zile dupa lansarea propunerii, 16 filiale PNL au aprobat fuziunea, insa cu o mentiune cu valoare de veto: pastrarea identitatii liberale. In aceste conditii, nu numai calendarul propus de PD ar putea fi revizuit de mersul evenimentelor, ci, pana la un punct, chiar si intregul demers al conceperii unei noi formatiuni politice.