Franța - natalitate. Merită ca statul să-și plătească poporul să facă mai mulți copii?

În 2005, Franța avea a doua cea mai mare rată a fertilității din Europa, după Irlanda. Dar premierul Dominique de Villepin voia mai mult, considerând că în familiile franceze apar prea puțini copii. Pe atunci, rata fertilității era de 1,9 (numărul mediu de copii pe care i-ar naște o femeie în cursul vieții sale fertile, în condițiile fertilității anului respectiv), ceva la care acum țările europene nici nu visează. „Dacă numărul de familii cu trei copii se dublează, ar fi asigurată reînnoirea generațiilor”, explica Villepin.

Franța este unul dintre exemplele cele mai clare de stat providență, iar încurajarea natalității prin diferite mijloace, mai ales prin bani și concedii pentru proaspeții părinți, este pe lista de prestații sociale. Premierul Villepin a anunțat atunci mai multe stimulente financiare pentru familiile care alegeau să facă mai mulți copii. Până la intervenția sa, femeile primeau de la guvern o alocație dacă își luau concediu de șase luni după nașterea primului copil și 512 euro pe lună timp de trei ani de pauză de la muncă după al doilea și al treilea copil. După iulie 2006, femeile ajunse la al treilea copil primeau opțiunea de a-și lua concediu doar un an, dar cu o alocație de 750 de euro pe lună – „O încercare de a împăca mai bine familia cu viața profesională”. Aceasta este doar una din multele încercări și experimente ale Franței de a se asigura că nu îmbătrânește sau, cel puțin, că încetinește ritmul de îmbătrânire. N-a reușit. 2021  a fost primul an din ultimii șase în care numărul de nașteri a crescut. Totuși, Franța s-a aflat constant pe primele locuri sau chiar pe primul în Europa la rata fertilității. România este și ea aproape. Criza demografică, în care bătrânii devin tot mai numeroși în raport cu tinerii, în care populația îmbătrânește și se micșorează ca număr, este una căreia nimeni din lumea civilizată nu i-a găsit rezolvare. Tot mai multe țări caută să întârzie explozia bombei demografice prin măsuri financiare. Este o soluție bună? Sau este doar politică și populism? Schimbă banii ceva? se întreabă BBC.

În comuna finlandeză Lestijärvi, din 2013 încoace fiecare nou-născut „valorează” 10.000 de euro. În 2013 autoritățile de acolo au decis să lupte contra declinului natalității și scăderii populației. În 2012, în această localitate s-a născut un singur copil. Administrația a introdus un stimulent financiar numit „bonus de copil”: oricine putea primi 10.000 de euro de-a lungul a zece ani dacă aducea pe lume un copil. Strategia a funcționat. Din 2013 până în 2019 aproape 60 de copii s-au născut în acest sat. Comparativ cu ultimii șapte ani, în care s-au născut doar 38 de copii, bebelușii reprezintă un mare impuls. Localitatea are mai puțin de 800 de locuitori.

Beneficiari ai bonusurilor pentru copii, Jukka-Pekka Tuikka, 53 de ani (în 2019), și soția sa Janika, 51 de ani, lucrează ca antreprenori în industria agricolă. A doua lor fiică, Janette, s-a născut în 2013, la timp pentru a-și câștiga o poreclă nostimă: „Fata de zece mii de euro”.

„Plănuiam de ceva vreme un al doilea copil și îmbătrâneam”, explică Tuikka, „Așadar nu pot spune că banii au influențat cu adevărat decizia noastră de a avea un copil”. Totuși, Tuikka consideră stimulentul o măsură importantă care arată că liderii locali sunt interesați să ofere o mână de ajutor familiilor. Tuikka a economisit cea mai mare parte a banilor primiți de familia sa și intenționează să-i folosească într-un mod care să fie de folos tuturor.

Alte câteva sate și orașe finlandeze au introdus bonusuri pentru copii variind de la câteva sute de euro până la 10.000 de euro. În 2022, media a fost de 500 de euro. În afară de Lestijärvi, doar alte două localități ofereau 1.000 de euro timp de zece ani. Însă numărul municipalităților care oferă bonus de copil a crescut de la 27 în 2019, la 58 în 2022.

Cu toate acestea, în ciuda acestor stimulente locale, natalitatea la nivel național arată că Finlanda are probleme. Ca multe alte țări europene, rata fertilității a scăzut semnificativ în ultimul deceniu: în 2018, a atins un prim minim record de 1,4 copii pe femeie, față de „rata de înlocuire” de 2,1. Cu zece ani înainte, rata era de 1,85. Declinul a continuat în 2019, indicatorul ajungând la 1,35 copii. 2020, anul celor mai recente date ale Eurostat, a adus o îmbunătățire, dar nu grozavă – 1,37 copii. A fost anul lockdownurilor din timpul pandemiei de COVID.

Finlanda are multe programe puternice de beneficii pentru familie – printre care setul tradițional de pornire pentru proaspetele mămici, faimos în lume, o alocație lunară pentru copii de aproximativ 100 de euro per copil și concediu pentru părinți partajat care durează până la 7 luni (pentru ambii părinți; dacă copilul are un singur părinte, concediul este de 14 luni) cu până la 90% din salariu plătit. Finlanda a reformat politicile de încurajare a natalității chiar anul trecut, în condițiile în care i se reproșa că, deși cheltuie pe ajutoarele familiale mai mulți bani de la buget decât media UE, rămăsese în urma celorlalte țări nordice, cum ar fi Suedia, care se laudă cu un concediu pentru părinți mai generos.

Deci este soluția copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a crește rata natalității? Ritva Nätkin, profesor de științe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creșterea ratei natalității într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puțin probabil ca stimulentele financiare singure să declanșeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor față de a avea copii s-a schimbat în timp.

În Lestijärvi, Tuikka consideră că alocația a avut un impact pozitiv asupra deciziilor unor rezidenți de a avea copii – dar nu crede că banii în sine i-ar încuraja pe oameni să se reproducă. „Mai important, datorită acestor bani unele familii au rămas în sat în loc să se mute”, a spus el.

Imaginea este oarecum diferită pe celălalt mal al Golfului Finlandei, unde Estonia a reușit să-și crească rata natalității în ultimul deceniu și jumătate.

Deci este soluția copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a crește rata natalității? Ritva Nätkin, profesor de științe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creșterea ratei natalității într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puțin probabil ca stimulentele financiare singure să declanșeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor față de a avea copii s-a schimbat în timp.

Creșterea poate fi atribuită într-o oarecare măsură deciziilor guvernamentale de a investi în politicile familiale, mai ales sub forma unui sprijin financiar sporit pentru familiile numeroase. Pe lângă politica generoasă de concedii pentru părinți introdusă în 2004 – care oferă concediu timp de un an și jumătate cu salariul plătit integral –, în 2017 guvernul a introdus o alocație lunară pentru copii: 60 de euro pentru primul copil, 60 de euro pentru al doilea și 100 de euro pentru al treilea copil. De asemenea, statul recompensează familiile cu trei sau mai mulți copii: acestea primesc un bonus lunar de 300 de euro. În total, o familie din Estonia cu trei copii primește 520 de euro pe lună sub formă de beneficii pentru familie.

Având în vedere costul de trai relativ mic din Estonia și venitul mediu scăzut, aceste beneficii reprezintă cu siguranță un ajutor financiar generos. Programele par să fi funcționat – rata fertilității a crescut de la 1,32 copii la începutul anilor 2000 la 1,67 în 2018 – deși cu mici scăderi la începutul anilor 2010.

Allan Puur, profesor de demografie la Universitatea din Tallinn, confirmă că stimulentele financiare pare să fi avut un impact pozitiv. El subliniază în special stimulentul din 2017, care a dus la ceea ce se numește un „al treilea baby boom” la scară mică.

Dar, din nou, există mai multe interpretări ale poveștii. Puur menționează, de asemenea, accesul îmbunătățit la grădinițe publice cu prețuri accesibile și creșterea economică relativ stabilă a Estoniei ca factori care ar fi putut influența pozitiv rata nașterilor. „Fertilitatea este adesea prociclică, ceea ce înseamnă că natalitatea tinde să crească atunci când oportunitățile economice sunt bune și invers”, spune el.

Cu alte cuvinte, stimulentele financiare oferă fundația pentru a menține rata nașterilor în creștere – dar și factorii economici mai generali joacă un rol substanțial.

Laurent Toulemon, cercetător la Institutul Francez de Studii Demografice, consideră că și atmosfera din jurul familiilor contează. În Franța, cetățenii știu că statul iubește familiile și au încredere că guvernul le va ajuta financiar, spune el. Deși rata fertilității a scăzut ușor în ultimii patru ani, Franța are în continuare cea mai mare rată a nașterilor din UE, cu 1,83 de copii în 2020.

Franța este cunoscută pentru politicile sale pronatalitate stabile și pentru că cheltuie mai mulți bani publici pe familii decât oricare altă țară din OCDE. Statul francez oferă mai multe tipuri de prestații și alocații, inclusiv o „subvenție de naștere” de aproximativ 950 euro, urmată de alocații lunare pentru copii și diverse alocații familiale. Multe dintre ele cresc odată cu numărul copiilor. Familiile franceze beneficiază, de asemenea, de reduceri ale impozitului pe venit și de îngrijirea copilului în timpul zilei subvenționată de stat.

Totuși, Toulemon este reticent să numească stimulentele financiare motivul din spatele ratei ridicate a fertilității din Franța. Există și alți factori care pot juca, de asemenea, un rol important, cum ar fi sentimentul francez puternic și pozitiv față de întemeierea unei familii și împotriva lipsei de copii și a familiilor cu un singur copil, spune el.

Da, banii par să ajute – dar obținerea unei creșteri semnificative a fertilității ține mai degrabă de o combinație complexă de atitudini sociale, politici profamilie și sprijin financiar.

Un studiu de caz interesant în Italia arată cum această „furtună perfectă” de factori poate face diferența. În Italia, natalitatea este scăzută de zeci de ani și în declin de mult timp. În 2020, indicatorul a atins un nou minim record, de 1,24 copii. Doar Spania, o altă economie mare dar care poate fi considerată neperformantă, are o rată mai mică.

Dar există o provincie italiană care nu se încadrează în tendința națională: Bolzano, situată la granița cu Elveția și Austria, avea în 2019 o rată a fertilității de 1,67 copii – mai mare chiar și decât media UE de atunci de 1,53 copii per femeie.

Provincia, cunoscută și sub numele de Tirolul de Sud, are statut autonom și mai multă libertate de a-și stabili propriile politici. Politicile familiale sunt mai generoase decât în alte părți ale Italiei, iar familiile primesc mai mult ajutor financiar. Alocația lunară pentru copii este de mai mulți ani aproape 500 de euro – dublu față de nivelul național. Există, de asemenea, și subvenții speciale pentru cei cu venituri mici și mai multe grădinițe și creșe decât alte regiuni italiene.

Bolzano bate multe alte regiuni din Italia la capitolul servicii prietenoase cu familia, cum ar fi îngrijirea copiilor, explică Mirco Tonin, profesor de politică economică la Universitatea Liberă din Bolzano. În altă parte, tradiția este ca bunicii să se ocupe de creșterea copiilor mici, dar în Bolzano este mai ușor să găsești centre locale de îngrijire a copiilor, a explicat el.

Ajutorul financiar mai mare pentru familii este util, spune Tonin, dar el consideră că miracolul din Bolzano reflectă și  participarea femeilor la piața muncii. Acolo, 73% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani lucrează, față de o cotă de 53% la nivel național. Trebuie ținut cont și de faptul că atitudinile conservatoare cu privire la rolurile de gen predomină în zonele sudice, iar provincia în sine este de departe cea mai bogată din Italia. Angajatorii din Bolzano (inclusiv un sector public de dimensiuni mari) oferă program de lucru flexibil, precum și muncă cu fracțiune de normă și de la distanță, a adăugat profesorul. Astfel, viața de mamă poate fi împletită mai armonios cu cariera.

Bolzano este un studiu de caz interesant care arată că impulsionarea creșterii natalității nu are soluții ușoare, ci mai degrabă unele complexe. Banii, până la urmă, nu fac singuri totul.