FMI e cu noi! Oare?

Înghețarea salariilor și a pensiilor în 2012 va face ca bugetul României să aibă un efect negativ asupra creșterii economice și a cererii, astfel încât FMI “recomandă autorităților să ia în calcul creșteri moderate ale veniturilor pentru angajații din sectorul public și pensionari, dacă o vor permite condițiile bugetare”. Recomandarea figurează în raportul FMI emis după misiunea de toamnă a Fondului în România; misiunea s-a încheiat la 7 noiembrie 2011, raportul a fost finalizat la 5 decembrie.

Faptul că raportul a fost publicat de FMI abia săptămâna trecută a făcut ca fraza despre salarii să pară pentru unii o noutate uluitoare, deși Jeffrey Franks, șeful misiunii, declarase limpede încă din emisiunea “După 20 de ani” de la Pro TV, din 13 noiembrie, că se poate discuta despre o mărire modestă a pensiilor și a salariilor în 2012, “poate ceva care să compenseze inflația, în jur de 3-4%”, în funcție de evoluția economiei și a bugetului și în acord cu legea responsabilității fiscale, conform căreia nu pot crește salariile și pensiile cu șase luni înainte de alegeri. Între timp, la 14 decembrie, Guvernul a luat deja decizia de majorare a salariului minim brut pe țară de la de la 670 de lei la 700 de lei, începând de la 1 ianuarie 2012, cu impact estimat asupra a circa 790.000 de salariați.

În privința situației bugetului, FMI apreciază că deficitul de 1,9% din PIB (numerar) prevăzut de Guvern pentru acest an este “mai mic decât cel strict necesar pentru încadrarea în plafonul de 3% din PIB (ESA) cerut de UE. FMI recunoaște că această supraperformanță (adică faptul că suntem mai catolici decât Papa la deficit bugetar) “ar putea întări reputația României de corectitudine fiscală în condițiile economice actuale”, însă în același timp influențează negativ cererea internă, adică pilonul pe care se bazează toate previziunile pozitive de creștere a PIB pentru acest an, având în vedere că tăierea cheltuielilor de la buget a redus investițiile, problemele din zona euro au redus finanțarea bancară, iar anul agricol 2011 e puțin probabil să se repete. Ca atare, FMI conchide că un deficit un pic mai mare, deși tot sub plafonul de 3%, “va menține semnalul pozitiv pentru piețele financiare, dar ar fi mai puțin prociclic” – adică ar afecta mai puțin perspectiva de creștere.

Explicația faptului că suntem mai catolici decât Papa la țintirea deficitului a dat-o președintele Traian Băsescu, speriat că oricât de impresionantă a fost ajustarea fiscală realizată de România comparativ cu alte state europene (4,35% din PIB în 2011, sub ținta de 4,4% stabilită cu FMI și mult sub deficitul de 6,5% din PIB din 2010), prima de risc pentru datoria țării – CDS – tot s-a mărit pe parcursul anului trecut, sporind astfel povara sumelor de rambursat în viitor și dificultatea de a obține credite noi de pe piață. Ce va fi de acum înainte?

“Tensiunile persistente pe piețele externe sugerează că statul nu va avea o sarcină ușoară în a se împrumuta în 2012”, apreciază analiștii Raiffeisen Bank, care estimează că necesitățile de finanțare externă vor fi ușor mai mari decât anul trecut, dar nu este exclusă o scădere a deficitului de cont curent dacă Guvernul reușește să majoreze absorbția fondurilor europene. În același timp, anul acesta va începe rambursarea banilor de la FMI, mai exact circa 1,6 mld. euro. Rezerva valutară de la BNR este mare (33,2 mld. euro) și poate face față fără probleme și plății datoriilor, și unor eventuale ieșiri de capital, însă pentru a preveni ieșiri importante de capital va fi necesară rostogolirea unor sume importante ajunse la scadență, mai spun analiștii Raiffeisen.

Cât privește inflația pe care Franks spunea că ar putea s-o acopere ipoteticele majorări de salarii, ea rămâne într-adevăr o variabilă: analiștii cred că ea va scădea la minime aproape de 2-2,5% anul acesta, inclusiv grație efectului de bază; singur FMI și-a declarat temerea că vor urma creșteri ale prețurilor administrate (e vorba mai ales de proiectatele liberalizări de prețuri pe piața energiei, cerute tot de FMI) și de aceea a și recomandat BNR să nu mai scadă dobânda de politică monetară, adusă la 5 ianuarie la de la 6% la 5,75%. În lipsa unor șocuri externe ale prețurilor, e puțin probabil însă ca Guvernul să procedeze la majorări brutale, care ar afecta direct creșterea economică, nemaivorbind de impactul lor într-un an electoral.