Fiecare reducere de taxe înseamnă un nou minus pentru sistemul educațional. Iar acest lucru se va întoarce împotriva companiilor

Companiile sunt nervoase: tinerii sunt total nepregătiți, nu au cu cine să lucreze și, în final, pierd business. Statul trebuie să facă reforma educației, iar clasa politică nu face nimic în acest sens.

Vă este cunoscută această descriere, această furie a companiilor și a liderilor din business? Această constatare este făcută și în România, dar și în Statele Unite.

După Brexit, alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA, după protestele tinerilor împotriva globalizării, împotriva elitelor, împotriva multinaționalelor, împotriva imigrației, Occidentul, sau mai precis analiștii, încep să-și pună întrebări și să caute răspunsuri.

Cum de lumea occidentală a ajuns aici? Cum de Occidentul, capitalismul, care a învins comunismul și care oferă cea mai bună societate în care să trăiască și să se dezvolte oamenii, începe să fie contestat din ce în ce mai mult tocmai de cei care ar trebui să ducă această societate mai departe?

Rana Foroohar, unul dintre editorialiștii de la Financial Times, un bastion al retoricii capitaliste, al marilor companii, al marilor lideri din business dar și din politică, are un răspuns ferm: reforma taxelor, care înseamnă reducerea taxelor cerută de companii și de liderii din business, a dus la prăbușirea sistemului de educație în marile economii ale lumii, începând cu Statele Unite. (Titlul articolului din Financial Times: An answer to America’s schools crisis.)

Este o ironie: clasa de business vrea, cere și impune scăderea taxelor și solicită o reformă a sistemului educațional care nu mai reușește să livreze forță de muncă, dar refuză să accepte că există o incompatibilitate între cele două cerințe, scrie ziaristul de la Financial Times.
Pentru că statul a dat înapoi companiilor, proprietarilor, acționarilor bani prin reducerea taxelor (a se vedea reforma lui Donald Trump), bugetele naționale și locale au rămas fără fonduri pentru sistemul de educație, pentru școli, pentru profesori.

Statele Unite trăiesc prin câteva școli de elită – Harvard, Yale, Princeton, Stanford etc. – care atrag toate talentele din SUA și din întreaga lume și furnizează forță de muncă pentru cele mai mari companii americane. Aceste școli, care sunt unul dintre cele mai puternice produse de marketing ale americanilor, sunt finanțate privat cu zeci și sute de milioane de dolari anual, la care se adaugă banii obținuți din administrarea averilor pe care și le-au construit în timp aceste școli. Pentru cei care nu știți, Harvard sau Yale, prin fondurile lor de investiții, au plasat bani în România. La un moment dar, una dintre școlile de top din SUA ajunsese cel mai mare proprietar de păduri din România, păduri pe care le-au vândut grupului Ikea.

Dacă marile școli de elită americane nu au o problemă cu banii, ce se întâmplă cu celelalte?

Ziaristul de la Financial Times scrie că sistemul american de învățământ a ajuns în cea mai proastă situație, pe lângă calitatea lui intervenind și costul extrem de ridicat ca să faci o școală bună și care să-ți permită accederea la un salariu mare. 

Foarte multe familii americane au luat credite de la bancă ca să plătească studiile copiilor, dar problema intervine când piața forței de muncă nu are joburi suficient de bine plătite din care un tânăr să poată acoperi costul educației și apoi să îi rămână bani să și trăiască.
După criza subprime care a stat la baza crizei începute în 2007-2008, analiștii spun că cea mai mare problemă va fi când sistemul de finanțare a educației din SUA va da faliment, adică atunci când familiile și tinerii nu vor avea bani ca să-și plătească împrumuturile pentru studii.

Trebuie să înțelegem că atunci când cerem reducerea taxelor înaintea altor politici publice, riscăm să înfometăm sistemul public, ceea ce într-un final va duce la un rezultat educațional scăzut, la inegalitate și la o societate polarizată, spune Darren Walker, președintele Fundației Ford.

Ziaristul de la Financial Times scrie că organizațiile de business ar trebui să facă același efort de lobby pentru reforma educației cum au făcut pentru reducerea taxelor.

Dar această reformă nu poate fi făcută fără bani.

Este imposibil să ai taxe scăzute și un sistem de educație cu un nivel ridicat care să livreze în final o forță de muncă bine pregătită și educată.

Este imposibil să ai profesori bine pregătiți, școli adaptate la piața muncii, când taxele plătite de companii sunt reduse, este concluzia editorialistului de la Financial Times.

Problema educației, care este valabilă și în România, nu înseamnă educarea elitelor, ci educarea maselor începând de la bază, dar mai ales mijlocul unei societăți.

Talentele întotdeauna vor avea și vor găsi sistemul de educație adecvat.

Dar dacă nu sunt resurse suficiente, mijlocul și baza rămân repetente.

Iar acești repetenți sunt protestatarii de azi și de mâine, care vor ocupa străzile și care se își vor îndrepta în final furia către elitele politice și de business.